Voi merge eu să mor în locul tău…

Auschwitz
Auschwitz

Cât de grele sunt aceste cuvinte care vorbesc despre ură și dezbinare. Le-am ascultat în biserică iar la sfârșit am spus „Cuvântul Domnului”! Acesta?! Acesta e cuvântul Domnului Isus: „Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”.

Dacă scoatem acest fragment din contextul evangheliei şi al vieţii lui Isus, putem spune că Isus nu promovează pacea, ci dezbinarea. Însă noi ştim că Isus a fost şi este mesagerul păcii. Înainte de a se înălța la cer, Isus a spus: „Pacea mea v-o las vouă; pacea mea v-o dau vouă”. Şi adaugă: „Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27). Acesta este Isus, Principele păcii.

Și atunci? Ce sunt cuvintele acestea?

Cuvântul Domnului din această zi nu este despre Cristos, ci despre noi. Sau și mai bine spus despre Cristos prezent în noi, despre cum trăiește Cristos în noi și în casa noastră, despre reacția noastră la întâlnirea cu Cristos.

Fragmentul de astăzi vine în cadrul anunţării împărăţiei lui Dumnezeu şi chemării la veghere: fiţi gata. „Vegheaţi. Fiţi pregătiţi pentru că Fiul omului va veni la ora la care nu vă aşteptaţi”, cum am ascultat duminica trecută. Or este destul de vizibil că puţini sunt cei care reuşesc să se pună de acord în privinţa acestei vegheri. E suficient să ne gândim la o familie, la o casă în care trăiesc cinci oameni, despre care spunea şi Isus în evanghelie: nu reuşesc toţi să trăiască în acelaşi ritm şi cu aceeaşi intensitate aşteptarea venirii împărăţiei lui Dumnezeu. Unii cred, alţii nu cred. Iar cei care nu cred în Cristos de foarte multe ori se ridică şi-i atacă pe cei care cred. Şi aceasta este dezbinare. Oamenii sunt împărţiţi în privinţa lui Cristos: unii se scandalizează de el, alţii îl acceptă.

Iar pentru a constata această dezbinare, această ne-unire nu trebuie să privim departe, spre alte locuri sau alte ţări. E suficient să ne uităm în jurul nostru, în casele şi familiile noastre. Întrebarea esenţială care trebuie să se nască în urma citirii acestui fragment este: ce fac eu pentru a aduce pacea între cel care crede şi cel care nu crede? Eu sunt factor de pace, de unire sau de dezbinare?

Ce lipsește omenirii ca să redobândească pacea?

Eu cred că cel mai mult ne lipsește spiritul de sacrificiu, de renunțare. Ne lipsește umilința. Nu mai știm cum este să renunți la tine de dragul celuilalt care poate fi tatăl sau mama, fiul sau fiica, soacra sau nora, prietenul sau străinul. Nu mai știm ce înseamnă reunțarea, sacrificiul. Și atunci este greu să trăim în pace. Ne este greu să spunem: iartă-mă! Ne este greu să oferim din ceea ce avem. Ne este greu să slujim. Ne este greu să ne oferim viața pentru binele celuilalt!

Aș vrea să ne amintim împreună istoria unui om care a înțeles ce înseamnă să iubești așa cum Cristos ne-a iubit: până la moarte, până la renunțarea la propria viață. Astăzi, chiar în această duminică, se împlinesc 75 de ani de când a murit.

Este vorba despre Maximilian Maria Kolbe, un preot polonez care a murit ca prizonierul numărul 16770 în Auschwitz, la 14 august1941. În acel lagăr, când un prizonier evada naziștii alegeau la întâmplare alți zece prizonieri pe care îi omorau prin înfometare, tocmai ca să descurajeze evadările. Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva și naziștii au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i trimită la moartea prin înfometare. Unul dintre cei zece a fost și Franciszek Gajowniczek, care imediat a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și îngenuchiat, plângând, cerea să fie grațiat, să fie salvat, să nu fie ucis. Voia să-și revadă soția, copii. Voia să trăiască de dragul lor! Văzând toate acestea, în mijlocul lacrimilor și a strigătelor care implorau mila și ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața Naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cererea… L-au trimis la moarte în locul unui străin. A murit prin înfometare pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Aceasta s-a întâmplat exact acum 75 de ani.

Acum 2000 de ani a fost Isus cel care a spus: „Voi merge eu să mor în locul tău”. Dar astăzi? Cine dintre noi poată să spună aceasta? Cine dintre noi e dispus să moară în locul fratelui său?

Iată calea spre pace: renunțarea la noi înșine. Să învățăm să oferim și să ne oferim. Să ne amintim de Cristos, de sfinți. Să ne amintim nu doar de sfinții din calendare sau din icoane, ci de oamenii din familia noastră, din casa noastră, de cei care au făcut sacrificii pentru noi: părinții noștri, bunicii noștri, frații noștri, prietenii noștri! Ne mai amintim de ei? Privim la ei? Oameni mari! Ei au crezut că binele este mai puternic decât răul, că pacea este rodul dreptății și al iubirii. Ei au crezut și au slujit pacea și omul. Să imităm exemplul lor!

Să ascultăm îndemnul de la fiecare liturghie: „Sus inimile”! Să nu ne temem! Binele este mai puternic decât rul!

Sus inimile! Să prindem curaj! Să credem în puterea rugăciunii și în puterea sacrificiului!

Sus inimile! Isus este aici! Isus spune: „Voi merge eu să mor în locul tău!”

Sus inimile! Zeci de frați au murit și mor în locul nostru, ca noi să trăim, ca noi să fim mai buni! Să nu zădărnicim sacrificiul lor! Să nu uităm vocea celui care și astăzi spune: „Voi merge eu să mor în locul tău”… în locul meu, în locul tău…

Sus inimile! Curaj! Nu te teme! Isus este aici! El este veșnic viu! El este puterea noastră în veci de veci! El este veșnic viu!

14 august 2016 

† DUMINICA a 20-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.
Ier 38,4-6.8-10; Ps 39; Evr 12,1-4; Lc 12,49-53

LECTURA I
Ieremia, semn de împotrivire.
Citire din cartea profetului Ieremia 38,4-6.8-10
În zilele acelea, căpeteniile i-au zis regelui: „Să fie dat la moarte omul acesta, căci el face să cadă mâinile oamenilor de război care au rămas în cetatea aceasta şi mâinile întregului popor, spunându-le cuvinte ca acestea; omul acesta nu caută pacea acestui popor, ci răul!” 5 Şi a răspuns regele Sedecia: „Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate nimic împotriva voastră!” 6 Atunci ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în cisterna lui Machia, fiul regelui, care se afla în curtea gărzii; l-au coborât pe Ieremia cu funii. În cisternă nu era apă, ci numai mâl; şi Ieremia s-a cufundat în mâl. 8 Ebed-Melec a ieşit din casa regelui şi i-a spus regelui: 9 „Stăpâne al meu, rege, rău au făcut oamenii aceştia în tot ceea ce i-au făcut lui Ieremia, profetul, pe care l-au aruncat în cisternă; el va muri acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate”. 10 Regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, etiopianul: „Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoateţi-l pe Ieremia, profetul, din cisternă înainte să moară!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2.3.4.18 (R.: 14b)
R.Grăbeşte-te, Doamne, şi vino în ajutorul meu!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine
şi mi-a ascultat strigătul. R.

3 M-a scos din prăpastia dezolării,
din noroi şi mocirlă,
mi-a pus picioarele pe stâncă,
mi-a întărit paşii. R.

4 El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea şi vor fi cuprinşi de teamă
şi îşi vor pune încrederea în Domnul. R.

18 Eu sunt umilit şi sărman,
dar Dumnezeu are grijă de mine.
Tu, ajutorul şi eliberatorul meu,
Dumnezeul meu, nu întârzia! R.

LECTURA A II-A
Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte!
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să îndepărtăm orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă deci la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre! 4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
N-am venit să aduc pace, ci dezbinare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,49-53
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă! 50 Am să fiu botezat cu un botez şi cât sunt de preocupat până se va împlini! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. 53 Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”.

Cuvântul Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: