Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Chiar nu-i de râs !…. Diferența dintre politician și hoț…

Posted by Paxlaur pe 04/09/2016

Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema: Care este diferența dintre „politician” și „hoț”. Răspunsul unuia dintre respondenți i-a sărit în mod special în ochi. – Diferența dintre un politician și un hoț este că, pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am […]

https://prietendevremerea.wordpress.com/2016/09/04/chiar-nu-i-de-ras/

Anunțuri

8 răspunsuri to “Chiar nu-i de râs !…. Diferența dintre politician și hoț…”

  1. Marian said

    Pe bune esti preot sau ,este doar asa… de ochii lumii ? Daca esti preot cu adevarat , parerea mea sincera este ca…n-ar trebui sa te intereseze chestiunile politice , chiar daca-s chestiuni economice , treaba dumitale in calitatea-ti de serv al Bisericii …alta ar trebui sa fie . Insa , fie si-asa caci , traiesti in mijlocul oamenilor si nu intre zidurile Mitropoliei precum IPF Daniel , intrebarea mea este : voi preotii , voi slujitorii oamenilor { ” cine-i va sluji pe sarmani…pe Mine Ma va sluji ” } , ce ati facut de-alungul …acestor douazeci si sase de ani { nu zic mai inainte } pentru a deschide ochii celor pe care pretindeti ca-i slujiti ? Trag nadejde ca nu te vei feri de un raspuns transant si sincer chiar daca , merg la pariu , nu ti-a picat bine intrebarea ! Cat despre oarece ” caramizi ” cu care cei ce comenteaza la dumneata pe blog le vor arunca spre mine….. este treaba dumitale sa ma aperi de ele ! O seara binecuvantata in continuare .

    Apreciază

    • Paxlaur said

      Bună seara și mulțumesc pentru întrebarea dvs.
      În primul rând, sunt preot „pe bune”, nu de ochii lumii și aceasta de vreo 8 ani (cum poate știați, că scrie și pe „google”). Este adevărat că în ochii lumii nu știu ce sunt și cum sunt, dar dacă aș putea alege aș vrea ca în ochii lui Dumnezeu să fiu preot, iar ochii lumii să fiu om, să rămân mereu om.
      Poate că de aceasta mă și interesează politica: pentru că sunt om, sunt cetățean al României. Am domociliul într-o localitate din România și plătesc, așa cum cred că faceți și dvs., taxe și impozite (asta că ați amintit de „chestiuni economice”). Mulți din banii mei puțini sunt administrați de oamenii politici, pentru care am stat ore în șir la cozi ca să-i pot vota (spun de ore pentru că unele alegeri m-au prins în Italia). Da, sunt preot și merg și la vot, mereu cu sperața unui viitor mai bun. Și încă mai sper!
      Mai mult (ca să depășim „chestiunile economice” și să trecem la esențial!), am frați și surori, nepoți și prieteni, rude și cunoscuți care sunt români și care trăiesc în România și de viitorul cărora îmi pasă. Îmi pasă prea mult ca să fiu indiferent. Îmi pasă și de cei care nu sunt români sau nici măcar europeni. Îmi pasă de om, de oameni, mai ales de cei mici care suferă din cauza celor mari…
      Știu, nu sunteți primul care (îmi/ne) spune că a fi preot înseamnă a fi mai puțin om. M-am obișnuit cu oameni care să mă trimită în… biserică și în altar și în toate locurile care cred ei că se potrivesc cu viața de preot, numai în societate nu. E trsit! Și poate e așa pentru că așa se văd preoții priviți din fața televizorului, descoperiți prin/de presă sau prin preoții pe care i-ați/i-au întâlnit. Poate! Dar mie încă îmi place să cred că nu este așa, dimpotrivă! Dacă cineva vrea și se străduiește să fie un preot bun, trebuie ca mai întâi să muncească pentru a fi un om bun, cel mai bun și să-și dorească și să muncească astfel încât și cel de lângă el, preot sau nu, să fie la fel de bun, la fel de om.
      Sunt om și ca om mă interesează politica și tot ce poate ajuta omul să fie mai bun. Și mă va interesa în continuare, dar nu voi uita să fac o distincție pe care mulți uită să o facă: una este să fii interesat de politică (adică să îți pese de ceea ce se întâmplă în politică și cu politica, să știi măcar pe cine votezi atunci când mergi la vot etc.), alta este să faci politică (adică să fii implicat în politică, să fii membrul unui partid, să strigi „jos Iliescu!” fără să știi de ce etc.).
      Așadar pe mine mă interesează politica. Și mă interesează pentru că de ea depinde viitorul celor dragi inimii mele și totodată viitorul meu ca om (și poate și ca preot!). Și dacă nu ar fi legea Bisericii care să-mi interziscă să practic politica, poate că m-ar interesa până acolo încât să o practic, până acolo încât să fac politică. Aceasta, bineînțeles, după ce m-aș pregăti bine pentru o astfel de misiune, studiind științele politice măcar într-o facultate și privind spre oameni mari din politica internațională. (Bine, asta nu înseamnă că aș fi un bun politician sau că aș fi mai bun decât cei pe care îi avem acum, dar aș încerca. Apropo de legi, știți cum sună legea Bisericii (catolice) care se referă la subiectul abordat de dvs. și care ne oprește să intrăm în politică? Canonul sau legea nr. 287 spune cam așa: 1. Clericii/preoții să promoveze întotdeauna și în cel mai înalt grad pacea și înțelegerea între oameni, bazate pe dreptate.
      2. Sa nu participe activ în partidele politice și în conducerea de asociații sindicale, în afară de cazul când, după aprecierea autorității ecleziastice competente, acest lucru este necesar pentru apărarea drepturilor Bisericii sau pentru promovarea binelui comun.
      Aceasta este legea Bisericii și multă cerneală a curs și încă mai curge pentru acest paragraf legat de politică).
      Promovarea binelui comun, acest ultim aspect din lege, mă interesează de fiecare dată când mă gândesc sau vorbesc despre politică. De fapt, cred că acesta este și scopul preotului și poate că mulți preoți (despre care cred știți!) asta au făcut în timpul preoției lor.
      Și astfel, ajung la refrenul obositor scandat de toți cei ancorați pe zidul decembrist. (Eu chiar nu înțeleg până când ne vom tot raporta la acea „revoluție” aproape reușită?! Soarele a răsărit pentru prima data acum 26 de ani?! Oare nu găsim puncte de reper mai bune? Dacă nu găsim, e grav!)
      Revenind la refrenul (post)decembrist, ca să nu fug de întrebarea dvs., mai ales că vreau să vă puteți imagina că ați câștigata pariul (exercițiile de imaginație sunt bune pentru toți, indiferent de vârstă!), ceea ce am făcut eu e puțin, dar cu siguranță sunt preoți care au făcut și fac enorm de mult pentru binele comun, pentru ca oamenii (români sau nu!) să fie mai buni, să fie oameni. Dar despre ei nu veți auzi la televizor, după cum nu auziți la televizor despre miile de avioane care zilnic zboară fără probleme, ducând oamenii spre destinațiile lor. La televizor ni se vorbește doar despre avioanele care cad.
      Eu nu vă cunosc, dar felul cum ați pus problema/problemele mă face să mă gândesc că ați făcut multe pentru oameni și pentru societate. Și asta e bine. Și vă mulțumesc. Din păcate, eu nu mă pot „lăuda” cu faptele mele. Și asta nu pentru că sunt tânăr, ci pentru că am făcut prea puțin în cei 30 și ceva de ani de viață. Însă mă pot lăuda cu toți acei preoți și cu toate acele momente când împreună cu ei am încercat să deschidem ochii fraților noștri, cum spuneți dvs. Zilnic am făcut să răsune regula de aur: „tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei” (Mt 7,12). Unii au construit școli și au ajutat copiii să meargă la școală. Unii au construit spitale și i-au ajutat pe cei bolnavi să se vindece. Unii au stat mereu la dispoziția celor singuri, abandonați, orfani, săraci: i-au vizitat, i-au primit în casele lor, i-au ascultat și ajutat. Unii (și nu sunt puțini!) și-au oferit întreaga viață pentru semenii lor, nu doar ca să le deschidă ochii, ci ca să-i ajute să fie oameni, din cap până în picioare, de dimineață până seara, în fiecare zi… Pentru că aceasta înseamnă să fii preot: să îți pese de om și să-i vrei binele. Și pentru aceasta m-am făcut și eu preot și pentru aceasta (încă mai!) studiez, pentru aceasta mă voi lupta: vreau un viitor mai bun pentru fratele meu, pentru Cristos care trăiește în fiecare om.
      Mai mult decât predici și cuvinte goale, noi încercăm să oferim lumii un model: nu pe noi înșine, ci pe Isus din Nazaret, un om care a reușit ceea ce astăzi pare imposibil: să fie om până la capăt, om până la a muri pentru ca fratele său să trăiască. Aceasta este misiunea noastră și aceasta este ceea ce facem noi: îl arătăm lumii pe Isus din Nazaret care s-a născut și a trăit în sărăcie, dar care pe unde a trecut a făcut bine tuturor, un om între oameni, care și-a dat viața pentru oameni. El este modelul omului, el trebuie să fie modelul preotului și al fiecărui om, al meu și al dvs., inclusiv al omului politic. Isus din Nazaret nu este doar pentru creștini. Pentru creștini el este mult mai mult, el este Dumnezeu! Însă Isus din Nazaret este al tuturor, este un model de/pentru umanitate, este modelul pe care se poate și trebuie să se construiască un nou umanism.
      Poate că e puțin, dar măcar am făcut ceva, măcar facem ceva. Poate nu am reușit cu toți, dar poate din cei zece, o sută sau o mie, unul care ne-a întâlnit a devenit mai bun. Poate că e puțin, dar atunci lăsați-ne să facem mai mult, să ne interesăm de viitorul unei lumii în care trăim și noi ca oameni între oameni.

      Spun aceasta, pentru că în timp ce încercăm să facem binele, trebuie să ne și apărăm de cei care, rămași atârnați pe zidul comunist și pe mentalități marxiste, ne consideră (pe noi, preoții și întreaga Biserică și religia, în general) vinovați de tot răul existent și de tot binele inexistent, după celebra zicală „vrem spitale, nu catedrale”… Și nu e greu să te aperi, e suficient să gândești logic și să privești în jur, însă e păcat că pierdem timpul și ne împărțim în tabere, în loc să facem front comun și să ne salvăm unii pe alții.

      Cât despre „cărămizile” care zboară libere în toate direcțiile și spre toți (inclusiv pe dvs., dar nu aici pe blog!), eu nu sunt portar, sunt doar un simplu preot. Însă gândul îmi zboară spre un citat din Evanghelia după sfntul Ioan, capitolul 8, versetul 7… E foarte cunoscut, dar poate fi găsit și citit de oricine în Biblie. Acest citat este valabil pentru toți, începând cu mine. Și îmi cer iertare pentru fiecare cărămidă/piatră pe care am aruncat-o în aproapele meu, indiferent cum este și ce face.

      Dumnezeu să ne binecuvânteze cu pacea și înțelepciunea inimii.

      Ps. Îmi cer iertare că m-am lungit în răspunsul meu. Cred că pe alocuri m-am pierdut în detalii sau entuziasm. Îmi place să cred că m-ați întrebat pentru că vă pasă de societatea în care trăim și că vreți cu adevărat o lume mai bună, nu doar de dragul unui „pariu”…
      Și mai adaug ceva (acum mi-am amintit și nu știu unde să mai inserez în text): cred că nu e suficient doar să facem front comun pentru a ne salva, dar mai ales trebuie să începem să investim mai mult în educație (Biserica a investit și încă investește multe „energii” în acest sector, ceea ce fac și eu cu drag!). Eu cred că de aici ne poate veni salvarea. Dacă vom fi oameni educați, ne va fi mult mai ușor să găsim printre noi oameni educați care să ne conducă… și să ne conducă bine, și politic și economic și spiritual. Numai așa vor fi mai puține bancuri cu și despre politicieni, preoți etc. Mulțumesc!

      Apreciază

    • Paxlaur said

      Cea mai bună învățătură rămâne Gaudium et spes: BUCURIA ȘI SPERANȚA, tristețea și angoasa oamenilor de azi, mai ales ale săracilor și ale tuturor celor care suferă, sunt și bucuria și speranța, tristețea și angoasa ucenicilor lui Cristos și nu există nimic cu adevărat omenesc care să nu aibă ecou în inimile lor….
      Continuarea aici: http://www.magisteriu.ro/gaudium-et-spes-1965/

      Apreciază

  2. Marian said

    Confiteor … abia acum acum am observat : sunteti { am trecut deja la …reverentza c-asa sunt eu politicos } padre , preot catolic . Da , aveti dreptate , au fost multi preoti apartinand BISERICII SURORI CATOLICE , multi indrumatori spirituali ai turmei Domnului care , nu si-au tradat crezul dar { cel putin din partea Bisericii Ortodoxe Romane } si destui cei ce-au uitat rolul lor FOARTE IMPORTANT in comunitatile lor . Acestia , multi dintre ei murind { MONSENIORUL GHICA ESTE DOAR UNUL DINTRE EXEMPLELE PE CARE-MI PERMIT SA LE AMINTESC } avand parte de un martiriu cum este imposibil d e imaginat din partea autoritatilor ” ortodoxe” romane si…cu spijinul autoritatilor politice ale…aceleiasi Romanii . Este adevarat de asemena c-am generalizat , pentru majoritatea vulgului , pentru ORBI { vorba Sanctitatii Sale Papa Francisc } ….preotii sunt dar preoti { chiar necontand confesiunea lor } si ca atare , hoti . Iertata sa-mi fie sinceritatea insa…eu personal n-am auzit ca Monseniorul Robu bunaoara sa fi dat vreo dispozitie , cum c a , lumanarile pot fi luate doar de la biserica , calendarele BOR sunt valabile doar alea luate d e la biserici , iar icoanele …doar alea cumparate d e pe la asezamintele bisericesti ortodoxe sunt bune deoarece alea , doar a lea sunt sfintite de catre insusi IPF Daniel . De asemenea nici ca , Biserica Catolica Romana , conditioneaza nunta , botezul sau….slujba d e inmormantare a cuiva de plata in avans a unor…taxe bisericesti . Confiteor , mea culpa …. padre ! Ceea ce doresc s a exprim { si chiar va cer scuze pentru lungimea excesiva a comentariului } este ca , ” vina pentru cei care au ramas atarnati pe zidul comunist si pe mentalitati marxiste ” nu le apartine doar lor ci…si indrumatorilor spirituali care…nu intotdeauna si-au facut datoria . De fapt , daca nu ma-nseala memoria , insusi Domnul Isus a fost la un anume moment al vietii sale pe marginea unui zid insa….n-a cedat , iar asta si datorita Duhului Sfant ce-L insotea , Duh Sfant ce ne-a fost lasat drept Indrumator si Mangaietor in vietile noastre mult prea scurte pe acest Pamant . Am cunoscut multi preoti ortodocsi { fosti colegi de scoala , vecini , cu unii dintre ei fiind chiar si azi in relatii amicale } in viata mea insa…parca nici unul , nici macar unul n-a fost atat de binevoitor si rabdator ca dumneavoastra , pentru acest fapt : PAX VOBISCUM PADRE !

    Apreciază

    • Paxlaur said

      Mulțumesc! Pace! Să fie pace între oameni și să ne rugăm unii pentru alții, catolici și ortodocși, laici și preoți!

      Apreciază

      • Marian said

        O intrebare care , ma framanta cu adevarat …padre : oare cat trebuie sa mai asteptam pana cand , crestinatatea va fi din nou impreuna ca la inceputurile ei { inainte d e Marea Schisma } , pana cand bisericile SURORI , Catolica si Ortodoxa , se vor REUNII pentru a face ceea ce trebuie facut pentru crestinatatea asta care…. vad ca aduce mai mult cu necrestinatatea decat invers ? A cui este vina in acest caz ? Respect !

        Apreciază

      • Paxlaur said

        Când și cum va fi numai bunul Dumnezeu știe. Nouă ne rămâne obligația de a face tot posibilul ca să trăim ca frați!
        Vina este a noastră, a tuturor. Suntem prea orgolioși, ne credem „singuri la părinți”, uităm că avem frați, că Dumnezeu e Tatăl tuturor!
        Ut unum sint! Pace!

        Apreciază

      • Marian said

        Vei rade padre dar…respect mai mult Biserica Catolica decat Biserica Ortodoxa sub acoperisul careia am fost botezat in NUMELE DOMNULUI ! Motivele…chiar nu doresc s a va ocup timpul caci…mi-ar trebuii trei zile d e tastat la greu pentru a le enumera . Intr-adevar Sanctitatea Sa Papa Paul al II-lea {RIP } a stiut precis ce-a spus , pacat doar ca nimeni n-a dat si nu da importanta acestor cuvinte caci , insusi Isus Cristos a chemat pe toti FRATII SAI LA UNITATE !!! Nu cred ca exista o cinste mai mare din partea unicului Fiu de Dumnnzeu decat sa ne numeasca pe TOTI ….FRATII SAI , PAX PADRE !

        Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: