Există ceva mai „greu” decât păcatul și necredința…

moise_michelangelo„Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi, între care eu sunt primul”, a spus apostolul Paul despre el.

În lecturile de astăzi este plin de păcătoși, am putea spune. În prima lectură păcătos este tot poporul. Am putea vorbi ore întregi despre idolatrie și toate păcatele poporului ales. Am putea vorbi la nesfârșit despre viața lui Paul înainte de a se întâlni cu Cristos. După cum am putea discuta mult despre cei din paginile evanghelei.

Dar nu pentru aceasta venim la biserică. Nu pentru aceasta citim din Biblie. Nu avem nevoie de evanghelie ca să ne dăm seama de păcătoșii și păcatele din lume. Cu atât mai puțin avem nevoie de biblie ca să ne dăm seama că suntem păcătoși, că greșim. Asta știm. Asta facem. Cu asta ne ocupăm cel mai mult timp: facem greșeli și apoi ne chinuim să le reparăm.

Nu e nevoie să vină cineva să ne amintească acestea. Este suficient să ne uităm în viața noastră, poate la ziua de ieri, sau la săptămâna trecută sau la planurile pentru săptămâna viitoare și vedem că avem aceste înclinații spre rău. La unii mai mici, la alții mai mari.

Biblia, în special Evanghelia și tot Noul Testament, este despre altceva. Mesajul acestei zile nu are în centru păcatul sau păcătoșii. Astăzi suntem invitați la ceva mult mai greu decât a păcătui. Păcatul e la îndemnâna oricui, ca și necredința. Mult mai greu este să crezi și să trăiești ceea ce crezi! Așadar astăzi nu despre păcat trebuie să vorbim, nu pe păcat trebuie să ne concentrăm, ci pe ceea ce cu adevărat contează: umilință și solidaritate!

În primul rând este vorba despre umilință. Să ai o inimă umilă și să recunoști, asemenea lui Paul, că ești un om slab, că ai nevoie de ceilalți și de Cristos. Cât de bine ar fi să învățăm că nu putem trăi fără ceilalți. Și că ceilalți, cei de lângă noi, sunt mai buni decât noi. Este un mare har să trăiește în umilință! Este un mare har să reușești să parcurgi drumul fiului risipitor: de la orgoliul de a cere partea care i se cuvine, la umilința cu care se întoarce și recunoaște că a greșit și că are nevoie de tatăl său, de ajutorul celuilalt.

În al doilea rând, atunci când avem o inimă umilă, știm să venim în ajutorul celoralți și să fim asemenea lui Moise. El a intervenit pentru popor și l-a salvat. Noi cum reacționăm atunci când aflăm despre relele din jurul nostru? Ne rugăm pentru cei care sunt victimele răului? Vorbim cu ei? Încercăm să-i ajutăm?

Aceasta a făcut Cristos. Pentru aceasta a venit: să mijlocească pentru noi, să intervină pentru cei slabi. El vrea să ne ajute să regretăm răul și să facem binele. Iar de fiecare dată când cineva regretă răul făcut, când cineva se convertește, în cer se face sărbătoare. În cer să face sărbătoare pentru noi dacă ne recunoaștem slăbiciunile, dacă trăim în umilință și încercăm să-i ajutăm pe cei din jur.

Așadar, cu umilință recunoaștem că suntem păcătoși. Toți. Nu-i o noutate. E scris în Carte: „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înșelăm pe noi înșine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi. Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept” (1In 1,8-2,1).

Însă nu ne oprim aici, la a recunoaște slăbiciunea noastră. Provocarea este să ne pară rău de păcate, să ne apropiem de Dumnezeu și de frații noștri cu umilință și plini de dorința de a-i ajuta.

Haideți să încercăm să trăim o săptămână sau măcar o zi, nu toată viața că e prea mult, dar o zi în care să avem o inimă umilă și să oferim din timpul nostru pentru ceilalți, să-i ajutăm, să mijlocim pentru ei. Uneori ajunge un cuvânt spus cu dragoste și umilință pentru a salva o viață, pentru a declanșa bucuria în cer și pe pământ. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Zile de har și pace!

11 septembrie 2016 

† DUMINICA a 24-a de peste an
Ss. Prot şi Iacint, fraţi m.
Ex 32,7-11.13-14; Ps 50; 1Tim 1,12-17; Lc 15,1-32 (Lc 15,1-10)

LECTURA I
Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă.
Citire din cartea Exodului 32,7-11.13-14
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din ţara Egiptului»”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”. 11 Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic? 13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»” 14 Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.17 şi 19 (R.: cf. Lc 15,18)
R.Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu.

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta!
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

LECTURA A II-A
Cristos a venit ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 1,12-17
Preaiubitule, îi mulţumesc lui Cristos Isus Domnul nostru, care m-a întărit pentru că m-a găsit vrednic de încredere, punându-mă în slujirea sa, 13 deşi mai întâi am fost un defăimător, un persecutor şi un insultător, dar am aflat îndurare, căci, în necredinţa mea, o făceam din neştiinţă. 14 Însă harul Domnului nostru s-a revărsat din plin, împreună cu credinţa şi iubirea care sunt în Cristos Isus. 15 Vrednic de crezut şi de primit cu toată încrederea este cuvântul: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi”, între care eu sunt primul, 16 însă de aceea am aflat îndurare, pentru ca Cristos Isus să-şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare, făcând din mine un model pentru cei care aveau să creadă în el spre viaţa veşnică. 17 Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevăzut şi unicului Dumnezeu să-i fie cinste şi glorie în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. 8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”. 11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ?Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: