Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Rugăciunea noastră cere aceeași iubire…

Posted by Paxlaur pe 11/10/2016

Rugaciune„Rugăciunea noastră cere aceeași iubire
prin care Cristos a binevoit să fie răstignit pentru noi”.

În oferirea jertfei se îndeplinește ceea ce a prescris chiar Mântuitorul, așa cum dă mărturie și Paul. Iată ce spune Apostolul: Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea și, mulțumind, a frânt-o și a zis: Acesta este trupul meu, cel care este pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea. De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: Acesta este potirul noului legă­mânt în sângele meu. Faceți aceasta ori de câte ori beți în amintirea mea. Căci, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din potirul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni (1Cor 11,23-26).
De aceea, jertfa este oferită ca să fie vestită moartea Domnului și să se facă amintirea lui, care și-a dat viața pentru noi. Apoi, el însuși spune: Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi (In 15,13). Cristos a murit pentru noi. De aceea, atunci când facem amintirea morții sale, în timpul jertfei, noi invocăm venirea Duhului Sfânt ca dar de iubire. Rugăciunea noastră cere aceeași iubire prin care Cristos a binevoit să fie răstignit pentru noi. Și noi, prin harul Duhului Sfânt, putem să fim răstigniți pentru lume și lumea pentru noi. Suntem invi­tați să-l imităm pe Cristos. Cât privește moartea sa, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa, și noi să ne considerăm morți pentru păcat, dar vii pentru Dum­nezeu, în Cristos Isus (cf. Rom 6,10-11). Să umblăm într-o viață nouă (Rom 6,4), prin intermediul darului iubirii.
Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit (Rom 5,5). Noi participăm la trupul și sângele Domnului, noi mân­căm pâinea sa și bem potirul său. De aceea, trebuie să murim pentru lume și să ducem o viață ascunsă cu Cris­tos în Dumnezeu și să răstignim trupul nostru cu viciile și dorințele sale (cf. Col 3,3; Gal 5,24).
Toți credincioșii care îl iubesc pe Dumnezeu și pe aproapele, chiar dacă nu beau potirul pătimirii trupești, beau totuși potirul iubirii Domnului. Îmbătați de el, își mortifică mădularele și, îmbrăcându-se cu Domnul Isus Cristos, nu se gândesc la dorințele trupului și nu-și fixează privirea asupra lucrurilor care se văd, ci asupra celor care nu se văd. Astfel, cel care bea din potirul Domnului, împlinește dragostea sfântă, fără de care nimic nu folo­sește, nici măcar arderea trupului propriu. Prin darul dragostei, ne este dat apoi să fim cu adevărat ceea ce celebrăm mistic, în mod sacramental, în jertfă.

Din Tratatul împotriva lui Fabian al sfântului Fulgențiu de Ruspe, episcop
(Participarea la trupul și sângele Domnului ne sfințește: cap. 28, 16-19: CCL 91A, 813-814)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: