Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Arta de a atinge! Vindecăm sau rănim inimi?

Posted by Paxlaur pe 19/01/2017

imbratisare_prietenie„Toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă”, aceasta deși știau că oamenii sunt delicați și că trebuie să ai mereu grijă cum îi atingi. Nu te poți îmbulzi! Ar trebui să învățăm „arta de a atinge”.

Încă de mici suntem puși să învățăm să numărăm, să citim, să scriem. Creștem un pic și începem să aprofundăm istoria, geografia, biologia, filozofia, psihologia etc. La acestea se adaugă cursurile din familie și din societate: codul bunelor maniere. Am învățat să fim politicoși, onești, civilizați, curați, atenți, generoși… Cursuri peste cursuri primite de la părinți, bunici, profesori, viață. Însă prea puțin ni s-a vorbit despre „arta de a atinge”. Oare de ce nu se predă un astfel de curs? Este esențial să știi cum și când poți sau trebuie să atingi pe cineva.

Cu siguranță iubitorii dansului profesionist învață astfel de lecții: nu poți dansa tango fără să știi cum să-ți cuprinzi partenerul sau fără să știi să dai „marca”, să atingi, să simți. La fel și medicii învață astfel de lucruri: ei știu mereu unde să ne atingă în funcție de ce ne doare, de ce trebuie vindecat, operat etc. Însă nu despre „atingerile de specialitate și specialiști” e vorba, ci despre atingerile de fiecare zi: în casă, la școală, la serviciu, cu prietenii sau rudele, cu șefii sau angajații, cu colegii sau partenerii de afaceri etc.

Trebuie să fie o artă în toate atingerile noastre. Nu poți atinge la întâmplare. Nu poți atinge pe oricine, oricând, oricum. Trebuie să fie o diferență într-o strângere de mână și o îmbrățișare, după cum trebuie să fie diferență și între a te îmbrățișa plin de elanul succesului cu un șef și a te îmbrățișa cu cel mai bun prieten sau cu părinții.

Arta de a atinge trebuie învățată cu un singur scop: să vindecăm, să bucurăm, să alinăm suferințe, să ștergem lacrimi, să facem inimi să tresalte de bucurie și trupuri să prindă viață. O astfel de artă stăpânea Isus, după cum ne învață de atâtea ori evanghelia: „l-a atins și s-a vindecat”. Iar această vindecare nu privește doar trupul, ci mai ales sufletul. Toți ar trebui să învățăm această artă: să știm să atingem, să cuprindem cu mâinile, să îmbrățișăm pentru a vindeca.

Să învățăm arta de a atinge mâinile, fața, trupul, arta de a îmbrățișa, arta de a atinge inima prin orice gest. Să învățăm să ne atingem spre vindecare. Să învățăm să îmbrățișăm: poți pune balsam pe o inimă rănită printr-o singură îmbrățișare! Există oameni și oameni, atingeri și atingeri: unii te ating spre vindecare, alții doar se îmbulzesc, te sufocă, te rănesc. Toți prin aceleași atingeri. Tu când atingi o altă persoană ce faci: vindeci sau rănești?


Trebuie să învățăm să vindecăm prin atingerile noastre;
să îmbrățișăm aproapele spre slujire, nu spre dominare.
Este multă strălucire în viața celor care știu
să-și folosească mâinile cu delicatețe și brațele cu gingășie.


19 ianuarie 2017 

Joi din săptămâna a 2-a de peste an
Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Evr 7,25-8,6; Ps 39; Mc 3,7-12

LECTURA I
Isus s-a jertfit pe sine însuşi, o dată pentru totdeauna.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,25-8,6
Fraţilor, Isus poate să-i mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. 26 Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; 27 el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, oferindu-se pe sine însuşi. 28 De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul, care este desăvârşit pentru totdeauna. 8,1 Punctul cel mai important din ceea ce spunem este că avem un astfel de mare preot, care s-a aşezat de-a dreapta tronului maiestăţii în ceruri, 2 slujitor al sanctuarului şi al cortului adevărat, pe care Domnul l-a ridicat, şi nu un om. 3Căci orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe. De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere. 4 Dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot pentru că aici este deja cine să ofere daruri conform Legii. 5 Aceştia slujesc unei imagini şi umbre a celor cereşti, după cum i-a fost spus lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi, i-a zis, să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte”. 6 Acum însă el a primit o slujire cu atât mai înaltă, cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine
9 ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne!
17 Să se bucure şi să se veselească în tine toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul”! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,7-12
În acel timp, Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea. Chiar şi din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. 10 Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

2 răspunsuri to “Arta de a atinge! Vindecăm sau rănim inimi?”

  1. PauM said

    Părinte drag,îți mulțumesc pentru profundele meditații cu care reușești să ne încălzești inima. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase care reușesc să imi înmoaie inima și să rămân în credință tare! Domnul să te binecuvânteze,să continui mereu să așterni pe hârtie sfaturi, cuvinte pline de căldură și de calitate!!
    Să fii sfânt!!

    Cu mult respect,PauM

    • Paxlaur said

      Domnul să călăuzească pașii noștri pe calea vieții spre gloria numelui său și spre bucuria oamenilor din viața noastră!
      Da, să fim sfinți… Sună atât de bine! Mulțumesc! Rostită de noi, rostită între prieteni, această urare este atât de frumoasă. Însă devine o chemare irezistibilă, romantică, asemenea unei invitații la dans, ba chiar la nuntă, atunci când este rostită de Dumnezeu (cf. Mt 5,48; 1Pt 1,16).
      Însuși Domnul să fie forța și lumina noastră.
      Mulțumesc! Pace și har!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: