Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Nu-ți pasă că pierim?

Posted by Paxlaur pe 28/01/2017

2 ianuarie 2014 sarea pamantului si lumina lumii„Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Adevărații învățători vor fi mereu alături de oameni și îi vor ajuta, lumina, salva. Cei care sunt cu adevărat maeștrii vieții ne vor ajuta să străbatem marea agitată a acestei lumi și să ajungem cu bine la țărmul mântuirii, la Cristos.

Voind să ne apropiem de Dumnezeu, Biserica ne propune în această zi să ne lăsăm călăuziți de un om care a trăit în secolul al XIII-lea şi despre care biografii săi spun pe drept că a fost „cel mai învăţat dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre învăţaţi”. Deşi a trăit doar 49 de ani a reuşit să scrie mai mult decât unii dintre noi ar apuca să citească într-o viaţă de 80 de ani. Operele sale cuprind comentarii la Sfânta Scriptură, comentarii la scrierile lui Aristotel, lucrări sistematice, dintre care cea mai cunoscută este cu siguranţă Summa Theologiae, plus multe predici și rugăciuni.

Despre el se spune că a fost geniul cel mai echilibrat pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. A trăit puţin, însă a rămas exemplar prin felul lui de a fi, fiindcă a reuşit să îmbine calmul contemplaţiei cu febra acţiunii. Putem spune că în el se regăseşte cu adevărat cuvântul lui Cristos: „Voi sunteţi sarea pământului”, căci într-adevăr pline de gust sunt învăţăturile sale. Rugăciunile sale, ce înalţă sufletul şi-l poartă la Dumnezeu, au gustul bun al sării. Acesta a fost scopul vieţii sfântului Toma: să se apropie de Dumnezeu şi să-i ajute şi pe alţii. Şi i-a ajutat atât ca preot, cât şi ca profesor, la Paris şi la Napoli, sau în orice alt loc unde trebuia să fie prezent şi unde cei din ordinul său dominican îi cereau să meargă.

Tot în el, cel numit şi „doctorul angelic”, se regăsesc cuvintele lui Isus: „voi sunteţi lumina lumii”. Viaţa sa era lumină pentru cei din jurul său. Viața sa a luminat astfel încât cei din jurul său, văzându-l, îl preamăreau pe Tatăl. Și-a dorit cu adevărat ca să fie preamărit Dumnezeu Tatăl, și nu el, astfel încât a considerat toată munca sa un foc de paie.

Să fie lumina lumii pentru sfântul Toma a însemnat să fie un sălaş al harurilor şi al virtuţilor; voia să trăiască o viaţă curată, sfântă şi de aceea se ruga mereu și ne invită astăzi să ne rugăm împreună: „O bunul meu Isus, ştiu bine că orice dar perfect depinde de puternica lucrare a providenţei tale şi că, fără tine, omul nu poate face nimic. Pentru aceasta te rog să mă aperi prin harul tău, să-mi aperi sufletul şi trupul. Şi dacă am primit în mine ceva ce mi-a pătat sufletul şi curăţia, tu care eşti domn peste toate puterile, şterge, ca să pot, cu inima imaculată, să înaintez în iubirea şi în slujirea ta”.


Trebuie să înaintăm cu inimă curată
în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui,
dăruind faptelor noastre
gustul plăcut al sării
și cuvintelor noastre
înțelepciunea lumii,
care este Cristos Domnul.


28 ianuarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Toma de Aquino, pr. înv. **; Fer. Olimpia, călug. m.
Evr 11,1-2.8-19; Ps Lc 1,69-70.71- 72.73-75; Mc 4,35-41

LECTURA I
Abraham aştepta cetatea care are temelii al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-2.8-19
Fraţilor, credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd. 2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. 8 Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge. 9 Prin credinţă, s-a stabilit în Ţara Promisă ca un străin şi a locuit în corturi împreună cu Isaac şi Iacob, care sunt împreună-moştenitori ai acestei promisiuni, 10 căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. 11 Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr. 13 Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Însă dacă şi-ar fi amintit de aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă; 16 dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate. 17 Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, 18 căruia i se spusese: „În Isaac va fi numită descendenţa ta”. 19 El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: 68)
R.: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său.

69 Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

71 Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru,
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul celălalt!” 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: