Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Un vis frumos în această vale de lacrimi…

Posted by Paxlaur pe 27/01/2017

privind-cerul_stelele_divininul„Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?”, spunea Isus mulțimilor. Ca un bun cunoscător al omului, Domnul știa să aprindă în suflete dorința după această împărăție plină de roade. El vorbea inimilor pentru ca fiecare, din profunzimea sufletului său, să se înalțe, ca într-o visare, spre frumusețea pe care Dumnezeu a pregătit-o în împărăția sa.

Astăzi același Cristos vorbește inimii noastre și ne invită să ne imaginăm împărăția lui Dumnezeu, să o visăm, să o dorim, să o așteptăm cu încredere și răbdare. Acum este rândul nostru să privim spre acea „bogăţie mai bună, care rămâne” pentru totdeauna. Este rândul nostru să fim încurajați de cuvintele Sfintei Scripturi: „Nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea”. Să închidem ochii, chiar în mijlocul suferințelor și a încercărilor, și să visăm clipa împlinirii promisiunii. Câtă frumusețe ne așteaptă!

De cele mai multe ori noi vorbim doar despre ceea ce cunoaștem sau am experiementat, despre amintirile noastre. Și este frumos să avem amintiri și să vorbim despre ele. Însă uneori trebuie să vorbim și despre speranțele noastre, despre ceea ce am vrea să ni se întâmple. Suntem atât de norocoși că putem visa, că avem imaginația, sclipirea și uimirea din toate fanteziile noastre. Avem acest har și acest drept: să visăm!

Isus vorbește mulțimilor și le spune cu ce se aseamănă împărăția cerurilor: este o realitate vie care crește și produce roade fără ca noi să înțelegem exact cum se desfășoară toate acestea. Este ceea ce se întâmplă cu sămânța care aduce rod, un rod bogat. Domnul vorbea despre o realitate pe care o cunoștea și pe care noi doar putem să ne-o imaginăm. De fapt, trebuie să ne o imaginăm. Este ca un vis, ca o speranță, ca un obiectiv de atins… Este ca atunci când faci cel mai frumos proiect și îți spui: așa va fi! Va arăta așa și așa și voi face asta și asta. Viața veșnică este cel mai frumos și îndrăzneț proiect al vieții noastre. Iar Cristos, cu harul său, ne ajută să realizăm acest proiect străbătând, cu răbdare, acestă „vale de lacrimi”. La capătul drumului ne așteaptă împărăția lui Dumnezeu, viața veșnică, mulțimea fraților.

Cum ne visăm veșnicia? Cum ne imaginăm noi împărăția lui Dumnezeu? Cu ce o asemănăm? Cum am vrea să fie? Visăm la ea? Cum credem că va fi în „casa Tatălui”?

Să ne ridicăm cu încredere ochii spre cer și să așteptăm această împărăție care vine, această împărăție pe care o invocăm zilnic în rugăciune. În drumul nostru spre această împărăție să „umblăm în mod vrednic de chemarea pe care am primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-ne unii pe alții în iubire” (Ef 4, 1-2).


Familia
trebuie să fie primul loc
în care învățăm să visăm
și să construim împărăția lui Dumnezeu.


27 ianuarie 2017 

Vineri din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Angela Merici, fc. *
Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

LECTURA I
Aţi susţinut o luptă grea. Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39
Fraţilor, amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o luptă grea, plină de suferinţe: 33 pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. 34 Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. 35 Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. 36 Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, 37 deoarece: „Încă puţin, foarte puţin, şi cel care vine va veni şi nu va întârzia; 38 iar cel drept al meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce spre rău, sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el”. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)
R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
4 Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

5 Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

23 Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
24 Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână. R.

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Omul aruncă sămânţa în pământ. Sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”. 30 Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. 33Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul, după cum puteau să asculte. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: