Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

M-am uitat la ziua de mâine! Îți mulțumesc!

Posted by Paxlaur pe 15/02/2017

Providenta_ziua de maine_DumnezeuÎn liniștea inimii îl putem auzi pe orbul vindecat de Cristos cum cântă împreună cu psalmistul: „Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului. Voi împlini voturile făcute Domnului de faţă cu tot poporul său”. Putem chiar să ne imaginăm cum un imn asemănător, o rugăcine de mulțumire și binecuvântare, s-a înălțat din inima lui Noe după potop, ca o mireasmă plăcută ce însoțea jertfa adusă pe altar. Ei și mulți alții au cântat și cântă acest psalm, mulțumindu-i Domnului pentru binefacerile primite.

Să privim acum în viața noastră și să vedem când am cântat ultima dată acest psalm? Simțim noi că avem motive să-i mulțmim Domnului pentru binele pe care ni l-a făcut? Oare simțim astăzi dorința arzătoare de a ne înălța glasul în prezența fraților noștri și să cântăm: „Îl iubesc pe Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunii mele. El își pleacă urechea spre mine, în ziua în care îl chem. Mă împresurau legăturile morții și mă cuprindeau spaimele locuinței morților, mă chinuiau tristețea și suferința. Am invocat numele Domnului: Doamne, salvează-mi sufletul! Domnul este milostiv și drept… Domnul îi ocrotește pe cei nepricepuți: am fost lipsit de putere și el m-a mântuit. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, fiindcă Domnul ți-a făcut bine” (Ps 116,1-7).

Nu puțini sunt cei care spun: „Dar eu de ce să cânt? Pe mine nu m-a salvat, nu mi-a redat vederea. În viața mea nu s-a întâmplat nimic extraordinar. Ba dimpotrivă, am fost încercat de suferințe, de sărăcie, de moartea celor dragi… De ce să-l binecuvântez pe Domnul?”. Și rămân tăcuți și triști…

Nu de puține ori ne vine greu să găsim motive de recunoștință în trecutul nostru. Aceasta nu pentru că ele nu există – în condițiile în care fiecare zi este ca un miracol de care ne bucurăm chiar și printre lacrimi! –, ci pentru că „grija acestei lumi” ne împiedică să vedem prezența minunilor în viața de zi cu zi.

Și totuși, dacă pentru trecutul nostru nu găsim motive să intonăm psalmi, atunci să mulțumim pentru prezent și, mai ales, pentru ziua de mâine. Nici orbul, nici Noe, nu știau ce va însemna ziua de mâine, ziua în care unul a fost vindecat, altul chemat și salvat. Amândoi s-au întâlnit cu Dumnezeu și au experimentat puterea și iubirea lui. Acum este rândul tău. Nu spune: „Este prea târziu! E imposibil”! Amintește-ți că „la Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37). Privește la Noe și fii pregătit să te întâlnești cu Domnul. Fii pregătit să simți binele pe care Domnul îl face în viața ta și să cânți: „Îl iubesc pe Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunii mele. El își pleacă urechea spre mine, în ziua în care îl chem”.


Lasă loc minunilor în viața ta
și mulțumește-i deja lui Dumnezeu
pentru ziua de mâine.
Nu te teme pentru viitorul tău:
Domnul este deja acolo și te așteaptă!


15 februarie 2017 

Miercuri din săptămâna a 6-a de peste an
Sf. Claudiu de la Colombiere, pr.
Gen 8,6-13.20-22; Ps 115; Mc 8,22-26

LECTURA I
Noe a dat la o parte acoperişul corabiei şi s-a uitat: faţa pământului se uscase.
Citire din cartea Genezei 8,6-13.20-22
După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. 7 Şi a trimis un corb, care ieşea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ. 8 Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă au scăzut apele de pe faţa pământului. 9 Porumbelul n-a găsit niciun loc unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. Noe şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Noe a ştiut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. 12 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el. 13 În anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în luna întâi, în prima zi a lunii, apele secară de pe pământ. Noe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată! 20 Noe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar. 21 Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele aşa cum am făcut. 22 În toate zilele până când va dăinui pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor înceta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.18-19 (R.: 17a)
R.: Să-ţi fie plăcută, Doamne, jertfa noastră de laudă!
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R.

18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său,
19 în curţile casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ef 1,17-18
(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Orbul s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,22-26
În acel timp, Isus împreună cu apostolii au venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă. 23 Isus, luându-l de mână, l-a dus în afara satului; şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Apoi, ridicându-şi ochii, a spus: „Văd oamenii ca nişte copaci; îi văd umblând”. 25 Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri deloc în sat!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: