Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

De ce suferim? Rugăciunea și suferința: o întâlnire misterioasă!

Posted by Paxlaur pe 16/02/2017

suferinta_singuratate_rugaciune„Isus a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe”, pentru că discursul despre suferință nu voia să facă parte din viața lui. Nimeni nu iubește suferința, moartea. Nimeni nu se bucură de durere, de boală. Și totuși acestea fac parte din viața noastră. Suferim în corpul nostru, suferim împreună cu cei dragi, suferim pentru cunoscuți și necunoscuți.

De ce suferim? Cât să mai suportăm suferințele?

Suferința devine o povară în plus pentru un creștin practicant, pentru cel care se roagă zi de zi, participă la sfânta Liturghie, la sacramente. Cum să-ți explici că deși te rogi și-l iubești pe Dumnezeu și pe aproapele și faci doar binele totuși suferi?! De ce nu face Dumnezeu un miracol pentru cei care-l iubesc?! De ce nu intervine să-i scape de boală, de suferință, de lacrimi? Este atât de greu să vezi împreună rugăciunea și suferința… Pare inexplicabil!

Și totuși deschidem evanghelia și vedem că Isus Cristos, cel care a făcut doar bine tuturor, le spune ucenicilor: „Fiul Omului trebuie să sufere multe”. Isus începe un dialog cu apostolii și le vorbește tocmai despre suferință, despre pătimirile sale, despre ceea ce avea să i se întâmple la Ierusalim. Și nu vorbește despre o simplă suferință, ci despre suferințe „multe”, despre faptul că avea să fie ucis. Iar noi știm că l-au ucis răstignindu-l pe cruce, o suferință groaznică precedată de biciuire, încoronare cu spini, batjocură. Nu este întâmplătoare expresia: „Va trebui să sufere multe”. A suferit mult… a murit! Iar Cristos, mai mult decât oricine, mai mult decât noi toți, era omul rugăciunii, era omul care a făcut doar bine. În Cristos, care a trăit o viață desăvârșită, s-au întâlnit rugăciunea și suferința și din această întâlnire a izvorât pentru noi viața cea nouă: noi toți am primit har peste har!

Rugăciunea și suferința: o întâlnire misterioasă! Însă înainte de a se întâlni în viața noastră, ele și-au dat întâlnire în viața lui Cristos. Să privim la el și să ne umplem de speranță că împreună cu el vom învia și noi. El nu ne vorbește doar despre suferință și cruce, ci și despre înviere. Și așa cum el a înviat din morți, așa cum el a biruit suferința, răul, moartea, la fel și noi, împreună cu el și prin el, vom birui durerea. Nici suferința, nici răul, nici moartea, nu vor avea ultimul cuvânt, ci viața. Să îmbrățișăm cu toată convingerea această speranță!


Este greu să ne rugăm și totuși să suferim.
Însă rugăciunea sădește în inima noastră speranța,
o speranță care nu dezamăgește niciodată.
Și dacă suferința și crucea
sunt grele de purtat
chiar și atunci când ne rugăm,
cât de greu trebuie să fie
atunci când nu te rogi?!
Suferința fără rugăciune se transformă în disperare!


16 februarie 2017 

Joi din săptămâna a 6-a de peste an
Ss. Pamfil şi îns., m.
Gen 9,1-13; Ps 101; Mc 8,27-33

LECTURA I
Iată curcubeul meu pe care l-am aşezat pe nori, el este semnul alianţei dintre mine şi pământ.
Citire din cartea Genezei 9,1-13
În zilele acelea, Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a spus: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul! 2 Să aibă frică şi spaimă de voi toate vieţuitoarele pământului, toate păsările cerului, tot ce se târăşte pe pământ şi toţi peştii mării; toate sunt date în mâinile voastre. 3Tot ce se mişcă şi are viaţă va fi pentru hrana voastră; vi le dau pe toate cum v-am dat şi iarba verde. 4 Numai să nu mâncaţi carnea cu viaţa ei, adică sângele ei. 5 Voi cere cont de sângele vieţii voastre; voi cere cont de el faţă de toate vieţuitoarele şi faţă de om. Voi cere cont de viaţa omului faţă de orice om, fratele său. 6 Dacă varsă cineva sângele omului, sângele lui să fie vărsat de om căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său! 7 Iar voi, fiţi rodnici şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe tot pământul şi stăpâniţi-l!” 8 Apoi Dumnezeu le-a vorbit lui Noe şi fiilor săi: 9 „Iată, eu închei alianţa mea cu voi şi cu descendenţa voastră care vine după voi 10 şi cu orice suflet viu care este cu voi, cu păsările, cu animalele, cu toate vieţuitoarele pământului care sunt cu voi şi cu toate cele care au ieşit din arcă, cu toate vieţuitoarele pământului! 11 Închei alianţa mea cu voi; nu va mai fi nimicită toată făptura de apele potopului şi nu va mai fi potop ca să pustiască pământul”. 12Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul alianţei, pe care îl pun între mine şi voi şi toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate generaţiile, pentru totdeauna. 13 Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul alianţei dintre mine şi pământ”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 101(102),16-18.19-21.29 şi 22-23 (R.: cf. 20b)
R.: Domnul din ceruri se îngrijeşte de poporul său.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului, de slava sa,
17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
şi s-a arătat în slava lui.
18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi
şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile viitoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
20 pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
21 ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte. R.

29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă
şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta
22
 pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion
şi lauda lui, în Ierusalim
23 când se vor aduna împreună popoarele şi domniile,
ca să-i slujească Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Cristosul! Fiul Omului trebuie să sufere multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-33
În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», iar alţii, «Unul dintre profeţi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu eşti Cristosul!” 30 Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. 31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 32 Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. 33 Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: