Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Miracolul din viața lui Dumitru poate fi și miracolul din viața ta…

Posted by Paxlaur pe 18/02/2017

credinta trebuie marita„Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd… Fără credinţă, este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu”. Astfel autorul sacru nu lasă spațiu pentru a contesta importanța credinței. Doar credința poate lumina calea întunecoasă a existenței noastre spre realitățile care nu se văd și după care suspinăm în rugăciunile noastre.

Mircea Eliade ne povestește despre un român, Dumitru, a cărui soţie era grav bolnavă. S-a întâmplat ca aceasta să fie vindecată în mod miraculos de un pastor canadian, Martin. Acesta a vindecat-o de la distanţă, având în faţă doar fotografia ei. La patru ani după acest miracol, Dumitru îl caută din nou pe pastorul făcător de minuni pentru a-i mulţumi, însă nu-l găsește în biserică. Ba mai mult, află că era un escroc: nu avea nici o putere taumaturgică, fusese condamnat la doi ani de închisoare, iar acum îşi câştiga existenţa lucrând într-un bar.

Dumitru merge în acel bar. Îl găseşte, îi mulţumeşte din nou şi îi aminteşte minunea săvârșită prin credința sa. Dar fostul pastor răbufneşte:

„Sunt un farsor, nu am făcut nicicând minuni, vindecarea soţiei dumitale e o simplă sugestie. De altfel am plătit pentru înşelătoriile mele cu doi ani de închisoare. Cât despre Dumnezeu, află că Dumnezeu nu există! Dumnezeu a murit… Lasă-mă, nu-mi aminti de trecut, pleacă”. Şi deoarece Dumitru tot stăruie arătându-i fotografia, copleșindu-l cu cu mulţumiri şi slăvindu-l pe Domnul, impostorul izbucneşte exasperat: „Dumnezeu s-a retras din lume, a dispărut. Pentru noi, oamenii, e ca şi mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit, pur şi simplu, pentru că nu ne mai e accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva… iar acel undeva nu face parte din lumea noastră… A murit!”…

Însă Dumitru, în fața acestei mărturisiri de necredință, în fața acestei formulări a morţii lui Dumnezeu, răspunde simplu, mărturisindu-și propria credință:

„Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin. Noroc şi sănătate. Dar degeaba încercaţi să mă speriaţi dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară. Nu mă las eu aşa uşor păcălit de o glumă… Nu mă păcăliţi cu una cu două… Degeaba vă trudiţi dumneavoastră să mă duceţi în ispită”… Apoi îşi face semnul crucii şi spune „Doamne fereşte”.

Viața noastră are nevoie de o credinţă simplă, dar fermă, garanția tuturor realităților sperate! Când privim în inima noastră auzim mustrarea Domnului: „Om cu puțină credință, de ce te-ai îndoit” (Mt 14,31). Iar când privim în jur simțim cu îngrijorare toată apăsarea din cuvintele lui Cristos: „Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” (Lc 18,8). Pentru aceasta zilnic strigăm împreună cu corul apostolilor: „Doamne, mărește-ne credința!” (Lc 17,5).


În căutarea credinței
putem doar să ne cufundăm inima în umilință
și din adâncuri să strigăm:
„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”
(cf. Mc 9,24).


18 februarie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 6-a de peste an
Sf. Francisc Regis Clet, pr. m.; Fer. Ioan de Fiesole (Fra Angelico), călug.
Evr 11,1-7; Ps 144; Mc 9,2-13

LECTURA I
Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-7
Fraţilor, credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd. 2 Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. 3 Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd. 4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuşi dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deşi mort, el încă mai vorbeşte. 5 Prin credinţă, Enoh a fost înălţat ca să nu vadă moartea şi nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălţase. Înainte de înălţarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu. 6 Or, fără credinţă, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi îi răsplăteşte pe cei care-l caută. 7 Prin credinţă, Noe, înştiinţat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin credinţă, a condamnat lumea şi a devenit moştenitorul dreptăţii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),2-3.4-5.10-11 (R.: cf. 1)
R.: Să binecuvântăm împreună numele Domnului!

2 Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna.
3
 Domnul este mare şi preaînălţat,
măreţia lui este fără margini. R.

4 O generaţie va povesti altei generaţii lucrările tale
şi vor face cunoscute vitejiile tale.
5 Vor lăuda strălucirea măririi tale
şi vor medita la cuvintele tale minunate. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mc 9,7
(Aleluia) Cerurile s-au deschis şi a răsunat glasul Tatălui: „Acesta este Fiul meu cel preaiubit, de el să ascultaţi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Lui Isus i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,2-13
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. 4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. 5 Petru luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!” 6 De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: „Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!” 8 Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. 9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă „a învia din morţi”. 11 Şi îl întrebau, spunând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12 El le-a zis: „Într-adevăr, întâi va veni Ilie şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit? 13 Însă eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: