Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Există și astăzi oameni care sunt de meserie „căutători de rău”…

Posted by Paxlaur pe 28/03/2017

pandac_rau_rautateExistă și astăzi, chiar printre noi, oameni care sunt de meserie „căutători de rău”. Aceștia, chiar și atunci când sunt martorii unui miracol, martorii unui bine, tot ce reușesc să facă este să repete cuvintele iudeilor: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. Altfel spus, în loc să se bucure cu cel vindecat pentru minunea întâmplată, ei caută să găsească ceva rău în tot acel bine, caută un motiv să spună nu fericirii, să bage în mormânt o inimă plină de viață.

Cât de des suntem și noi asaltați de ispita de a despica firul în patru în speranța că vom găsi mereu o „încălcare a sâmbetei”, o lege pe care să o punem mai presus de iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Această boală ne împiedică să ne apropiem de ceilalți, să le dorim binele și să trăim în comuniune cu ei.

Însă astăzi vrem să fim purificați de această mentalitate a „căutătorilor de rău”. De aceea ne rugăm spunând: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale”! Vrem bucuria mântuirii, bucuria unei inimi curate care știe să facă, să vadă și să iubească binele atunci când îl întâlnește.

Cristos, prin patima și moartea sa, vindecă inima noastră. El însuși spune astăzi ființei noastre: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”! Ceva mai rău? Da, ceva mult mai rău: nu doar să căutăm mereu partea rea, ci să devenim noi înșine cei care facem răul, cei care îi scandalizăm pe ceilalți, cei care strigăm: „Răstignește-l! Răstignește-l”.

Avem nevoie de purificare! Numai o inimă curată poate fi o locuință plăcută pentru Cristos mort și înviat. Să ne amintim că atunci când medităm Calea Sfintei Cruci, la stațiunea a paisprezecea, spunem: „Trupul preasfânt al lui Isus este pus într-un mormânt nou şi curat. Isuse, dă-mi harul ca inima mea să fie o locuinţă curată şi plăcută pentru trupul tău în preasfânta împărtăşanie şi să te primesc cu vrednicie şi evlavie, pentru mântuirea sufletului meu, pururea, dar mai ales la sfârşitul vieţii mele”.

Aceasta este rugăciunea noastră: vrem o inimă curată care să-l primească pe Cristos și care să învie cu Cristos. Nu vrem să rămânem în întunericul păcatului, în mormântul morții, ci vrem viața, binele! Vrem să ne bucurăm cu cel vindecat!

Să fim atenți la credința noastră. Să o reînnoim: Cristos, cel care a murit şi a fost îngropat, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu făcut om. El a suferit moartea pentru fiecare om (cf. Evr 2,9). Să nu disprețuim prin viața noastră sacrificiul său, ci să mărturisim iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă în Cristos.


Credința nu-ți oferă o baghetă magică
cu care poți vindeca și salva toată lumea.
Credință însă este acea forță divină
care te ajută să respingi răul, compromisul, disperarea.
Credința îți scoate sufletul din mormânt
și te luminează ca să cauți și să vezi binele, nu răul.


28 martie 2017 

Marţi din săptămâna a 4-a din Post
Fer. Renata, m.
Ez 47,1-9.12; Ps 45; In 5,1-3.5-16

LECTURA I
Am văzut apă izvorând din partea dreaptă a templului, şi toţi aceia la care a ajuns această apă s-au mântuit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi iată, apa curgea din partea dreaptă! 3 Când omul a ieşit spre răsărit, avea o funie în mână; a măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până la glezne. 4 A mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până la genunchi; a mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec: apa era până la coapse. 5 A mai măsurat o mie şi era un râu prin care nu puteam să trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de înotat, un râu care nu se putea trece. 6 Şi mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Apoi m-a făcut să merg să mă întorc pe malul râului. 7 Când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulţi copaci, de o parte şi de alta! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor, vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 8)
R.: Domnul Sabaot este în mijlocul nostru, Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere,
ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.
3 De aceea, nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi dacă ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Un râu cu braţele sale înveseleşte cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R.

8 Domnul Sabaot este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 50(51),12a.14a
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale!

EVANGHELIA
Îndată, omul s-a vindecat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era sâmbăta. 10Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: