Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Glorie vreau, nu jertfă!

Posted by Paxlaur pe 08/04/2017

Jertfa„Iată omul”, răsună în aceste zile (In 19,5)! Iată-l pe Cristos în timpul intrării triumfale în Ierusalim (cf. In 12,12-15); iată-l slujind la ultima cină, spălând picioarele apostolilor (cf. In 13,1-18); iată-l în agonie pe Muntele Măslinilor, rugându-se atât de stăruitor încât „sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge” (Lc 22,44); iată-l arestat, judecat, condamnat, răstignit pe cruce, mort și înmormântat (cf. In 18-19); iată-l viu, glorios, explicând Scripturile și trimițând ucenici în toată lumea (cf. Lc 24); iată-l înălțat la cer, în glorie, de unde va reveni (cf. Mt 26,64; Fap 1,10).

În Săptămâna Sfântă vedem imagini atât de diferite cu Cristos. Suntem confuzi: Cristos e glorios sau e în suferință?

Am auzit că „Isus va fi în agonie până la sfârșitul lumii” (Blaise Pascal). Însă noi vrem un Cristos glorios, deja înviat! Noi vrem glorie, nu jertfă, nu cruce, nu sacrificiu! Pentrau aceasta ne-am și zbătut să scoatem crucea din școli, din case, din viața noastră: „Noi nu vrem jertfă, sacrificiu. Noi vrem glorie”! Și dacă mai sunt cruci prin jurul nostru le preferăm cu un răstignit viu, puternic, cu ochii larg deschiși, gata să învie. Nu, Cristos în agonie, Cristos în suferință, Cristos mort, nu este pentru noi.

Noi ne-am născut când lumea era deja împărțită în generații, în tineri și bătrâni. Celor din urmă le-am lăsat crucea, Vinerea Mare. Ei sunt „oameni obișnuiți cu suferința” (cf. Is 53,3). Noi, cei tineri, preferăm gloria, puterea, învierea. Pe noi nu ne interesează Calvarul, ci Taborul: Cristos îmbrăcat în lumină! Modelul nostru este un Dumnezeu plin de putere, unul care să ne facă și pe noi puternici.

Să nu ne amăgim: putem scoate crucifixul din viața noastră, dar nu putem desființa Calvarul, crucea! Putem prefera oricând gloria, dar nu o vom ajunge fără Cristos răstignit! Ce oameni de caracter am fi dacă am înțelege că bobul de grâu, dacă nu moare, rămâne singur, neroditor, incapabil să ajungă la înviere, la glorie (cf. In 12,24)!

Când vom înțelege valoarea crucii, a sacrificiului, ne vom bucura de viață, de înviere. Atunci ne vom construi „gloria” privind crucea! Ba chiar mai mult, îmbrățișând crucea și purtând-o pe urmele Domnului.

Tu spre ce Cristos privești în aceste zile: spre cel răstignit sau cel glorios? Tu chiar crezi că poți ajunge gloria celui înviat fără niciun sacrificiu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: