Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Tu, care strigi „Osana”, ce ai în mâini? Dar în inimă?

Posted by Paxlaur pe 09/04/2017

Intrarea Domnului in Ierusalim_pictura interiorCeea ce am trăit în acest timp al Postului Mare, analiza credinței noastre în lumina articolelor din Crez, ne susține să fim și să trăim ca adevărați creștini. Cu un Dumnezeu atât de aproape de noi și din care izvorăște atâta dragoste și nemurire, merită încă și astăzi să fii creștin. Însă ce fel de creștini suntem reiese nu din ceea ce facem din când în când, ci din ceea ce este o constantă în viața noastră. Este rugăciunea prezentă zilnic în viața noastră? Dar postul? Dar caritatea? Când și cât dăm de pomană? Cât bine am făcut în acest an, ieri, astăzi? Pe cine am purtat la Cristos, la credința în viața veșnică? În prima zi a Postului Mare ne întrebam ce fel de creștini suntem: un creștin botezat și atât? Un creștin care crede, dar nu practică? Un creștin de duminică? Sau suntem creștini care trăiesc prin și din credință?

Să privim viața și credința noastră în lumina liturgiei din Duminica Floriilor. Este atât de ușor să-i strigi lui Cristos „Osana întru cei de sus! Binecuvântat fii tu, care ai venit la noi, în marea ta îndurare!” iar apoi, peste puțin timp, să ridici pumnul și să urli: „Să fie răstignit!”. Mai mult, sunt și astăzi creștini care-l vând pe Cristos și în inima cărora răsună mereu aceste cuvinte: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” (Mt 26,15). Tu ce ai primit în schimbul lui Cristos? Pe câți „arginți” l-ai vândut? Pe câte clipe de plăcere, iluzii de împlinire (și nopți de neliniști!) l-ai trădat?

Să implorăm harul ca, după ce l-am vândut și renegat pe Cristos, să întâlnim și noi privirea lui și, asemenea lui Petru, să ne căim, să plângem amar (cf. Mt 26,69-75). Fericit ești dacă azi, dincolo de slăbiciunile și păcatele tale, „venindu-ți în fire” te ridici și te întorci la Tatăl (cf. Lc 15,17-24). Astăzi!

De fapt, viața noastră trebuie să fie o continuă convertire, o continuă intrare în noi înșine pentru cercetarea inimii. Aceasta este calea pentru a evita trecerea de la „Osana” la „Răstingnește-l”, de la omul sigur: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată” la bărbatul cuprins de teamă: „Nu-l cunosc pe omul acela” (cf. Mt 26,33.72). Doar aceasta este calea prin care ne putem construi o viață la sfârșitul căreia să putem tresălta de bucurie cântând împreună cu Fecioara Maria: „Mi-a făcut lucruri mari cel atotputernic” (Lc 1,49).

Aceste cuvinte ale Mariei sunt cele pe care sfântul părinte Papa Francisc ni le propune spre meditație astăzi când celebrăm și Ziua Mondială a Tineretului. Să parcurgem săptămâna sfântă alături de Maria, privind la viața ei și învățând din credința ei. Cealaltă variantă este Iuda și trădarea! Alături de cine mergi spre Paște? Cu cine te însoțești în drumul tău spre înviere: Iuda sau Maria?

 


În mâini poți purta mereu ramuri binecuvântate, strigând „Osana”,
sau pietre, strigând „La moarte cu el!”.
La fel și în inimă.
Tu ce ai în mâini?
Dar în inimă?


9 aprilie 2017 

† DUMINICA FLORIILOR
Fer. Ubald, călug.
Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Mt 26,14-27,66 (Mt 27,11-54)

LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-7
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)
R.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,
strâmbă din buze şi dau din cap:
9 „S-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el plăcerea!” R.

17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară;
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
18a mi-au numărat toate oasele. R.

19 Îşi împart între ei hainele mele
şi pentru tunica mea au aruncat sorţii.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R.

23 Voi vesti numele tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
24 Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,
toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;
să se teamă de el toată seminţia lui Israel! R.

LECTURA A II-A
S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11
Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că e egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA
Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-27,66

Ce vreţi să-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?
E. În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis:
A. „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?”
E. Ei au fixat pentru el treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde vrei să-ţi pregătim ospăţul de Paşte?
17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând:
A. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”
18 E. El a spus:
+. „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»”
19 E. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi mă va vinde.
20 La lăsatul serii, Isus stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.
22 E. Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23 E. El, răspunzând, a zis:
+. „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului

merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”
25 E. Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat:
A. „Nu cumva sunt eu, rabbi?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu ai zis!”

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu.
26 E. Şi, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus:
+. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”
27 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând:
+. „Beţi din acesta toţi, 28 căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui meu”.
30 E. Şi, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei.
31 Atunci, Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
33 E. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.
34 E. Isus i-a zis:
+.

„Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă vei renega”.
35 E. Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi discipolii spuneau la fel.

A început a se întrista şi a se nelinişti.
36 Atunci, Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor:
+. „Staţi aici până când, mergând acolo, mă voi ruga!”
37 E. Şi, luându-i cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine!”
39 E. Şi, mergând puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ rugându-se şi spunând:
+. „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.
40 E. Apoi a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Aşa, n-aţi putut veghea cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
42 E. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a rugat, spunând:
+. „Tată! Dacă nu este posibil să treacă acest potir fără să-l beau, să se facă voinţa ta!”
43 E. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată, a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Au pus mâna pe Isus şi l-au arestat.
47 E. Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l!”
49 E. S-a apropiat îndată de Isus şi i-a zis:
A. „Bucură-te, rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus:
+. „Prietene, pentru aceasta ai venit!”
E. Atunci, apropiindu-se, au pus mâna pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis:
+. „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?”
55 E. În acel ceas, Isus a spus mulţimilor:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeţilor”.
E. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.

Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Celui Atotputernic.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii şi bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul. 59 Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60 dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi martori falşi. În cele din urmă, au venit doi 61 şi au zis:
A. „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l reconstruiesc»”.
62 E. Ridicându-se, marele preot i-a zis:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”
63 E. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis:
A. „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64 E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”.
65 E. Atunci, marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând:
A. „A. rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia! 66 Cum vi se pare?”
E. Ei, răspunzând, au spus:
P. „Este vinovat de moarte!”
67 E. Atunci l-au scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii l-au pălmuit, 68 spunând:
P. „Profeţeşte-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”

Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega.
69 E. Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Isus Galileeanul”.
70 E. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând:
A. „Nu ştiu ce zici”.
71 E. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo:
A. „Acesta era cu Isus Nazarineanul”.
72 E. Dar el a negat din nou cu jurământ:
A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.
73 E. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru:
A. „Într-adevăr, şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău te trădează”.
74 E. Atunci a început să se blesteme şi să jure:
A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.
E. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar.

L-au dat pe Isus în mâna lui Ponţiu Pilat, guvernatorul.
27,1 E. Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte. 2 Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul.

Nu se cuvine să-i punem în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge.
3 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 4 spunând:
A. „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat”.
E. Dar ei i-au zis:
A. „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!”
5 E. Şi, aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis:
A. „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”.
7 E. Iar ei, ţinând consiliu, au cumpărat cu arginţii Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor. 8 De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremia profetul, care zice: „Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ogorul Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul”.

Tu eşti regele iudeilor?
11 Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. Isus a răspuns:
+. „Tu o spui”.
12 E. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic.
13 E. Atunci i-a zis Pilat:
A. „Nu auzi câte mărturisesc aceştia împotriva ta?”
14 E. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult. 15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Deci, adunându-se ei, Pilat le-a zis:
A. „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus care se numeşte Cristos?”
18 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui. 19 Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă:
A. „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”
20 E. Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis:
A. „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?”
E. I-au răspuns:
P. „Pe Baraba!”
22 E. Pilat le-a zis:
A. „Aşadar, ce să fac cu Isus care se numeşte Cristos?”
E. Au zis toţi:
P. „Să fie răstignit!”
23 E. El le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Ei însă strigau şi mai tare:
P. „Să fie răstignit!”
24 E. Văzând Pilat că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând:
A. „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veţi vedea!”
25 E. Tot poporul, răspunzând, a zis:
P. „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
26 E. Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

Bucură-te, regele iudeilor!
27 Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, 28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
30 E. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. 31 După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Au fost răstigniţi împreună cu el doi tâlhari.

(Liseşte de la versetul 32 la 66; varianta completă poate fi citită și meditată aici: http://bibliacatolica.ro/old/91/47-01-Matei.html )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: