Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

O ispită satanică îmbrăcată angelic: activismul!

Posted by Paxlaur pe 15/05/2017

Preotul muncitorMulți am căzut pradă unei ispite satanice îmbrăcate angelic: activismul. Deseori am considerat că pentru a salva sufletele – începând cu al nostru, clar! – trebuie să facem cât mai mult, să construim, să alergăm până ajungem să „stăm în picioare fără vlagă” (cf. Fap 14,8). În toată această agitație în care ne-am aruncat propriul suflet, numărând faptele în loc să câtărim calitatea lor, răsună invitația ucenicilor lui Cristos: „Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu” (cf. Fap 14,15). Cum sunt faptele noastre și cât „sens” au în ele? Vorbesc ele despre Dumnezeul cel viu? Sau muncim mult, până la epuizare, doar ca să fugim de noi, să nu avem timp să stăm în tăcere și să ne cercetăm cugetul? Să nu ne amăgim și să nu uităm că tocmai activismul, mulțimea „faptelor fără sens” rămâne forma cea mai subtilă pentru a fugi de noi înșine, de aproapele și de Dumnezeu!

În Cristos, însuși Dumnezeu ni s-a făcut cunoscut și a venit să locuiască în mijlocul nostru, în comunitatea noastră. Totodată, l-am primit pe Duhul Sfânt, cel care „ne învață toate și ne amintește tot ceea ce Isus ne-a transmis” (cf. In 14,26). Însă cât timp ne facem noi pentru această prezență a lui Dumnezeu în comunitatea noastră, în inima noastră? Dacă însuși Dumnezeu vine să stea cu noi, noi de ce fugim, de ce „evadăm” în fel și fel de activități în loc să contemplăm frumusețea prezenței sale, iubirea sa? Cât timp din ziua noastră oferim pentru adorație?

Începem o nouă săptămână care, cel mai probabil, deja se anunță plină de „fapte fără sens”, fapte fără prezența lui Dumnezeu. Dacă sunt zile care trec fără să ne rugăm în particular, fără să stăm în adorație, fără să medităm, fără să-i vorbim Domnului ca „de la inimă la inimă”, înseamnă că încă nu ne-am convertit. Dacă în viața noastră „a face pentru Dumnezeu” ocupă mai mult decât „a sta cu Dumnezeu, a fi în prezența lui Dumnezeu” – un Dumnezeu prezent în Euharistie, în Biserică, dar și în omul bolnav, sărac, flămând, orfan – înseamnă că încă umblăm pe calea noastră, calea „faptelor fără sens”, departe de calea adevăratului Dumnezeu (cf. Fap 14,16).

Bineînțeles că a fi creștin nu înseamnă doar rugăciune, adorație și contemplație. Știm, „credința fără fapte este moartă” (cf. Iac 2,17), însă faptele noastre trebuie să aibă „sens divin”. Nu suntem invitați să nu mai facem nimic și să stăm doar în rugăciune așteptându-ne sfârșitul, ci suntem îndemnați să dăm faptelor noastre „gustul sării” (cf. Mc 9,50), „sens divin”. Suntem chemați să punem în lumină frumusețea unui suflet care, asistat de Duhul Sfânt, trăiește și muncește în prezența lui Dumnezeu, nu doar pentru Dumnezeu.


Nu munci până ajungi ca un „om fără vlagă”.
Oprește-te!
„Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale”,
îngrijește-ți sufletul,
renunță la „faptele fără sens”
(cf. Fap 14,8.10.15).


15 mai 2017 

Luni din săptămâna a 5-a a Paştelui
Sf. Isidor Plugarul
Fap 14,5-18; Ps 113b; In 14,21-26

LECTURA I
Noi vă aducem vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu.
Citire din Faptele Apostolilor 14,5-18
În zilele acelea, când la Iconiu păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i bată cu pietre pe Paul şi Barnaba, 6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia. 8 În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din sânul mamei sale, care nu umblase niciodată. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat, 10 i-a zis cu glas puternic: „Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!” El a sărit şi a început să umble. 11Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian, zicând: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!” 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes, pentru că el era purtătorul de cuvânt. 13 Preotul lui Zeus, care era la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă. 14 Auzind aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi au alergat în mulţime, strigând: 15 „Oameni buni, de ce faceţi acestea? Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele. 16 În generaţiile trecute, el a permis ca toate neamurile să meargă pe căile lor, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre”. 18 Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113B(115),1-2.3-4.15-16 (R.: 1)
R.: Numelui tău, Doamne, i se cuvine glorie.
sau:
Aleluia.

1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă glorie
pentru bunătatea şi adevărul tău!
2 De ce să spună neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?” R.

3 Dumnezeul nostru este în ceruri
şi face tot ce-i place.
4 Idolii lor sunt argint şi aur,
lucrarea mâinilor omului. R.

15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
care a făcut cerul şi pământul!
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
pământul însă l-a dăruit fiilor oamenilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,26cd
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mângâietorul, pe care îl va trimite Tatăl, vă va învăţa toate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi: „Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte, iar cine mă iubeşte va fi iubit de Tatăl meu şi eu îl voi iubi şi mă voi revela lui”. 22 Iuda, nu Iscarioteanul, i-a zis: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă, şi nu lumii?” 23 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. 24 Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. 25 V-am spus acestea cât timp mai rămân cu voi. 26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: