Prea târziu te-am iubit…

Lucian Blaga spunea în poezia sa „Trei fețe”: Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”. Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”. Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”.

Înțelepciunea, iubirea și jocul sunt trei dimensiuni care nu ar trebui să lipsească din viața omului. Ele vorbesc despre modul nostru de a trăi și de a interacționa cu cei din jur. Însă dacă înțelepciunea și iubirea continuă și astăzi să fie bazate pe relațiile interumane, pe întâlnirea cu celălalt, jocul pare că și-a pierdut această dimensiune. Jocurile cu care mulți dintre noi am crescut erau pline de „socializare”: aveam mereu nevoie de celălalt pentru a ne juca. Era o sete în sufletul nostru de a ne aduna pentru joc, era ca și cum cineva ne-ar fi șoptit: cu cât te joci mai mult, cu atât crești mai repede, cu atât înveți mai bine „meseria de a trăi”…