Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Cât și cum te joci?

Posted by Paxlaur pe 17/10/2016

Copiii si luminaLucian Blaga spunea în poezia sa „Trei fețe”: Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”. Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”. Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”.

Înțelepciunea, iubirea și jocul sunt trei dimensiuni care nu ar trebui să lipsească din viața omului. Ele vorbesc despre modul nostru de a trăi și de a interacționa cu cei din jur. Însă dacă înțelepciunea și iubirea continuă și astăzi să fie bazate pe relațiile interumane, pe întâlnirea cu celălalt, jocul pare că și-a pierdut această dimensiune. Jocurile cu care mulți dintre noi am crescut erau pline de „socializare”: aveam mereu nevoie de celălalt pentru a ne juca. Era o sete în sufletul nostru de a ne aduna pentru joc, era ca și cum cineva ne-ar fi șoptit: cu cât te joci mai mult, cu atât crești mai repede, cu atât înveți mai bine „meseria de a trăi”. Câtă imaginație și energie se dezlănțuiau când ne jucam „de-a (v-ați) ascunselea”, prinsa, șotron, nouă pietre, cărți etc. Și ce triști eram când nu aveam cu cine să ne jucăm.

Aceasta până când au apărut jocurile video… și dependența de ele. Ceea ce la un moment dat părea o soluție împotriva singurătății, acum a devenit o problemă. Prea mulți oameni trăiesc într-o lume virtuală, ratând dimensiunea socială a vieții și blocând izvoarele înțelepciunii și ale iubirii. Trecerea de la jocurile în care aveai nevoie de celălalt, de înțelepciunea și imaginația lui, ba chiar de iubirea sau prietenia lui, la jocurile în care copiii/tinerii/adulții „se distrează” singuri în fața unui ecran învățând să distrugă și să omoare, nu poate fi calea cea mai bună spre un viitor plin de înțelepciune și iubire.

Nu putem generaliza și să spunem că toate jocurile video sunt rele sau că toate sunt pline de violență. Nu ar fi adevărat! Însă ceea ce contează și ne interesează este să conștientizăm că nimeni nu poate – și nici nu trebuie! – să anihileze această dimensiune ludică a vieții. Să ne analizăm și să verificăm cât și cum ne jucăm în (și cu!) viața noastră. Tu când te joci socializezi, simți cum crești în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor? (cf. Lc 2,52).

Anunțuri

Un răspuns to “Cât și cum te joci?”

  1. Paxlaur said

    A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul”. Tânărul cântă: „Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea”. Bătrânul tace: „Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea”…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: