Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Migranţii minori, vulnerabili şi fără glas

Posted by Paxlaur pe 18/10/2016

iraqi-refugeesIubiţi fraţi şi surori!

„Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis” (Mc 9,37; cf. Mt 18,5; Lc 9,48; In 13,20). Cu aceste cuvinte, evangheliştii amintesc comunităţii creştine o învăţătură a lui Isus care este entuziasmantă şi, în acelaşi timp, încărcată de angajare. De fapt, aceste cuvinte trasează calea sigură care conduce până la Dumnezeu, pornind de la cei mai mici şi trecând prin Mântuitorul, în dinamica primirii. Aşadar, tocmai primirea este condiţie necesară pentru ca să se concretizeze acest itinerar: Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi, în Isus s-a făcut prunc şi deschiderea la Dumnezeu în credinţă, care alimentează speranţa, se declină în apropierea iubitoare de cei mai mici şi de cei mai slabi. Caritatea, credinţa şi speranţa sunt toate implicate în faptele de milostenie, fie sufletească fie trupească, pe care le-am descoperit în timpul recentului Jubileu Extraordinar.

Însă evangheliştii se opresc şi asupra responsabilităţii celui care merge împotriva milostivirii: „Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării” (Mt 18,6; cf. Mc9,42; Lc 17,2). Cum să nu ne gândim la acest avertisment sever luând în considerare exploatarea exercitată de oameni fără scrupule în dauna atâtor fetiţe şi a atâtor băieţi îndreptaţi spre prostituţie sau luaţi în vârtejul pornografiei, făcuţi sclavi ai muncii minorilor sau înrolaţi ca soldaţi, implicaţi în traficul de droguri şi alte forme de delincvenţă, forţaţi să fugă de conflicte şi persecuţii, cu riscul de a ajunge singuri şi abandonaţi?

Pentru aceasta, cu ocazia anualei Zile Mondiale a Migrantului şi Refugiatului, îmi stă la inimă să atrag atenţia cu privire la realitatea migranţilor minori, în special cei singuri, solicitându-le tuturor să se îngrijească de copiii care sunt de trei ori lipsiţi de apărare pentru că sunt minori, pentru că sunt străini şi pentru că sunt neajutoraţi, când, din diferite motive, sunt forţaţi să trăiască departe de ţara lor de origine şi despărţiţi de afectele familiale.

Astăzi, migraţiile nu sunt un fenomen limitat la câteva zone ale planetei, ci ating toate continentele şi asumă tot mai mult dimensiunile unei chestiuni mondiale dramatice. Nu e vorba numai de persoane care caută o muncă demnă sau condiţii mai bune de viaţă, ci şi de bărbaţi şi femei, bătrâni şi copii care sunt constrânşi să abandoneze casele lor cu speranţa de a se salva şi de a găsi în altă parte pace şi siguranţă. În primul rând, minorii sunt cei care plătesc preţurile imense ale emigraţiei, provocată aproape întotdeauna de violenţă, de mizeri şi de condiţiile ambientale, factori la care se asociază şi globalizarea în aspectele sale negative. Cursa neînfrânată spre câştiguri rapide şi uşoare comportă şi dezvoltarea de plăgi aberante precum traficul de copii, exploatarea şi abuzul minorilor şi, în general, privarea de drepturile inerente copilăriei stabilite de Convenţia Internaţională a Drepturilor Copilăriei.

Vârsta infantilă, prin delicateţea sa deosebită, are exigenţe unice şi la care nu se poate renunţa. Înainte de toate dreptul la un mediul familial sănătos şi protejat unde să poată creşte sub călăuzirea şi exemplul unui tată şi al unei mame; apoi, dreptul-datoria de a primi o educaţie adecvată, îndeosebi în familie precum şi în şcoală, unde copiii să poată creşte ca persoane şi protagonişti ai viitorului propriu şi al respectivei naţiuni. De fapt, în multe zone ale lumii, a citi, a scrie şi a face calculele cele mai elementare încă este un privilegiu pentru puţini. Apoi, toţi minorii au dreptul de a se juca şi de a face activităţi recreative, au dreptul până la urmă să fie copii.

În schimb, printre migranţi copiii constituie grupul cel mai vulnerabil pentru că, în timp ce se arată la viaţă, sunt invizibili şi fără glas: precaritatea îi privează de documente, ascunzându-i de ochii lumii; lipsa de adulţi care să-i însoţească împiedică să se înalţe glasul lor şi să se facă auzit. În acest mod, minorii migranţi ajung cu uşurinţă în nivelele cele mai joase ale degradării umane, unde ilegalitatea şi violenţa ard într-un foc viitorul prea multor nevinovaţi, în timp ce reţeaua abuzului de minori este greu de eliminat.

Cum să răspundem la această realitate?

Înainte de toate devenind conştienţi că fenomenul migrator nu este desprins de istoria mântuiri, dimpotrivă face parte din ea. De el este legată o poruncă a lui Dumnezeu: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului” (Ex 22,20); „Să-i iubiţi pe străini căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului” (Dt 10,19). Acest fenomen constituie un semn al timpurilor, un semn care vorbeşte despre lucrarea providenţială a lui Dumnezeu în istorie şi în comunitatea umană în vederea comuniunii universale. Chiar fără să nu se recunoască problematicile şi, adesea, dramele şi tragediile migraţiilor, precum şi dificultăţile legate de primirea demnă a acestor persoane, Biserica încurajează să se recunoască planul lui Dumnezeu şi în acest fenomen, cu certitudinea că nimeni nu este străin în comunitatea creştină, care cuprinde „toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (Ap 7,9). Fiecare este preţios, persoanele sunt mai importante decât lucrurile şi valoarea oricărei instituţii se măsoară după modul în care tratează viaţa şi demnitatea fiinţei umane, mai ales în condiţii de vulnerabilitate, ca în cazul minorilor migranţi.

În afară de asta trebuie să se mizeze pe protecţie, pe integrare şi pe soluţii durabile.

Înainte de toate, este vorba de a adopta orice măsură posibilă pentru a garanta minorilor migranţi protecţie şi apărare, pentru că „aceşti băieţi şi fete ajung adesea pe drumuri abandonaţi şi pradă a exploatatorilor fără scrupule care, mai mult decât odinioară, îi transformă în obiect de violenţă fizică, morală şi sexuală” (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului 2008).

De altfel, linia de demarcaţie dintre migraţiune şi trafic poate să devină uneori foarte subţire. Sunt mulţi factori care contribuie la crearea unei stări de vulnerabilitate în migranţi, în special dacă sunt minori: lipsa şi carenţa de mijloace de supravieţuire – la care se adaugă aşteptările ireale induse de mass-media -; nivelul scăzut de alfabetizare; ignorarea legilor, a culturii şi adesea a limbii ţărilor care găzduiesc. Toate acestea îi fac dependenţi fizic şi psihologic. Însă presiunea ce mai puternică la exploatarea şi la abuzarea copiilor vine de la cerere. Dacă nu se găseşte modul de a interveni cu mai mare rigoare şi eficacitate faţă de profitori, nu vor putea să fie oprite multiplele forme de sclavie ale căror victime sunt minorii.

De aceea, este necesar ca imigraţii, tocmai pentru binele copiilor lor, să colaboreze tot mai strâns cu comunităţile care îi primesc. Cu atâta recunoştinţă privim la organismele şi la instituţiile, ecleziale şi civile, care cu mare angajare oferă timp şi resurse pentru a-i proteja pe minori de diferite forme de abuz. Este important ca să se realizeze colaborări tot mai eficace şi incisive, bazate nu numai pe schimbul de informaţii, ci şi pe intensificarea reţelelor capabile să asigure intervenţii tempestive şi capilare. Fără a subevalua că forţa extraordinară a comunităţilor ecleziale se revelează mai ales atunci când este unitate de rugăciune şi comuniune în fraternitate.

În al doilea rând, trebuie muncit pentru integrarea copiilor şi a adolescenţilor migranţi. Ei depind în toate de comunitatea adulţilor şi, foarte des, lipsa de resurse financiare devine impediment pentru adoptarea de politice adecvate de primire, de asistenţă şi de incluziune. Prin urmare, în loc să se favorizeze inserarea socială a minorilor migranţi, sau programe de repatriere sigură şi asistată, se încearcă numai să se împiedice intrarea lor, favorizând astfel recurgerea la reţele ilegale; sau ei sunt retrimişi în ţara de origine fără a se asigura că acest lucru corespunde „interesului lor superior” efectiv.

Condiţia migranţilor minori este şi mai gravă când se află în stare de iregularitate sau când sunt înrolaţi de criminalitatea organizată. Atunci ei sunt adesea destinaţi centrelor de detenţie. De fapt, nu este rar ca ei să fie arestaţi şi, pentru că n-au bani pentru a plăti cauţiunea sau călătoria de întoarcere, pot să rămână perioade lungi închişi, expuşi la abuzuri şi violenţe de diferite genuri. În aceste cazuri, dreptul statelor de a gestiona fluxurile migratoare şi de a salvgarda binele comun naţional trebuie să se conjuge cu obligaţia de a rezolva şi de a regulariza poziţia migranţilor minori, respectând pe deplin demnitatea lor şi încercând să vină în întâmpinarea exigenţelor lor, când sunt singuri, dar şi ale părinţilor lor, pentru binele întregului nucleu familial.

Rămâne apoi fundamentală adoptarea de proceduri naţionale adecvate şi de planuri de cooperare concordate între ţările de origine şi cele de primire, în vederea eliminării cauzelor emigraţiei forţate a minorilor.

În al treilea rând, adresez tuturor un apel din inimă pentru ca să se caute şi să se adopte soluţii durabile. Pentru că e vorba despre un fenomen complex, chestiunea migranţilor minori trebuie înfruntată la rădăcină. Războaiele, încălcările drepturilor umane, corupţia, sărăcia, dezechilibrele şi dezastrele ambientale fac parte dintre cauzele problemei. Copiii sunt primii care suferă, îndurând uneori torturi şi violenţe corporale, care sunt însoţesc pe cele morale şi psihice, lăsând în ei semne aproape întotdeauna de neşters.

De aceea, este absolut necesar de înfruntat în ţările de origine cauzele care provoacă migraţiile. Acest lucru cere, ca prim pas, angajarea întregii comunităţi internaţionale de a stinge conflictele şi violenţele care constrâng persoanele să fugă. În afară de asta, se impune o viziune clarvăzătoare, capabilă să prevadă programe adecvate pentru zonele lovite de nedreptăţi mai grave şi instabilitate, pentru ca să fie garantat tuturor accesul la dezvoltarea autentică, ce promovează binele băieţilor şi fetiţelor, speranţe ale omenirii.

În sfârşit, să vă adresez un cuvânt vouă, care mergeţi alături de copii şi adolescenţi pe căile emigraţiei: ei au nevoie de ajutorul vostru preţios, de asemenea Biserica are nevoie de voi şi vă susţine în slujirea generoasă pe care o prestaţi. Nu încetaţi să trăiţi cu curaj mărturia bună a Evangheliei, care vă cheamă să-l recunoaşteţi şi să-l primiţi pe Domnul Isus prezent în cei mici şi vulnerabili.

Încredinţez pe toţi minorii migranţi, familiile lor, comunităţile lor şi pe voi care sunteţi aproape de ei ocrotirii Sfintei Familii din Nazaret, pentru ca să vegheze asupra fiecăruia şi să-i însoţească pe drum; şi la rugăciunea mea unesc Binecuvântarea Apostolică.

Din Vatican, 8 septembrie 2016, Sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria

(Mesajul papei Francisc pentru a 103-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului (15 ianuarie 2017: Migranţii minori, vulnerabili şi fără glas)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: