Prea târziu te-am iubit…

Dragostea umană conține, în sine, întotdeauna o pretenție la eternitate.
Dragostea este o contestație împotriva morții,
așa cum a spus odată filozoful francez Gabriel Marcel.
Această dragoste se va transforma, în consecință,
din promisiune în realitate împlinită de-abia atunci când
ea va fi învăluită de o dragoste care dăruiește cu adevărat veșnicie.
Marcel era de părere că a-i spune unui om „te iubesc”
înseamnă că refuzi să-i accepți moartea,
că protestezi împotriva morții
(papa Benedict al XVI-lea, Dumnezeu și lumea, Sapientia, Iași 2009, p 214-215).