Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

O nouă strălucire: ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!

Posted by Paxlaur pe 06/08/2017

Inima de copilDupă ce Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe, ba chiar să fie ucis (cf. Mt 16,21); după ce Petru respinge cu vehemență „pătimirile Domnului” (cf. Mt 16,22); după ce Isus le prezintă discipolilor „renunțarea la sine, purtarea crucii, pierderea vieții pentru evanghelie” ca fiind condițiile indispensabile pentru a fi un adevărat apostol (cf. Mt 16,24-27); ei bine, după toate acestea, ca o picătură de miere, ca un strop de balsam pentru suflet, vine momentul glorios al schimbării la față. Însă și acest eveniment se termină tot cu o referință la moartea și învierea Domnului (cf. Mt 17,9).

Dumnezeu, în mijlocul suferințelor, vrea să ne aline, să ne îndulcească viața, să fie „o candelă ce străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile noastre” (cf. 2Pt 1,19). Și câtă nevoie avem de lumină, de o picătură de miere, de însuși Dumnezeu în această vale de lacrimi!

Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi. La ora 16 fix aveau test la Religie. Când a intrat profesoara tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

– Aş vrea să răspundeţi la două întrebări folosind cuvintele voastre simple:

  1. Cine este Dumnezeu?
  2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea. Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări erau repetitive. Cuvintele parcă erau aceleaşi: „Dumnezeu e Tatăl nostru”; „A făcut Pământul, marea şi tot ce există” etc. Dar a treizecea? Era lucrarea unui copilaș blond, mărunțel.

– Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei!

Copilul vine şovăielnic. Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii. Învăţătoarea îl încurajează. Elevul începe citirea sughiţând: „Dumnezeu este ca zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune, simt imediat că lipseşte. Aşa este şi Dumnezeu, chiar dacă nu-l vedem: dacă el nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust”. Sala a explodat în aplauze.

Cât de dulce e prezența lui Dumnezeu în viața noastră! Plini de entuaziasm, atunci când îl simțim pe Dumnezeu că ne îndulcește viața, strigăm cu Petru: „Doamne, e bine că suntem aici”! Da, e bine pentru noi că suntem cu Domnul. Să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă parte din viața noastră, să-l lăsăm să ne „îndulcească” amarul vieții. Atât! Iar chipul nostru va radia lumină și însuși Cristos ne va cuprinde și ne va spune: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Mt 17,7).


Dacă vom asculta vocea lui Cristos,
pășind pe urmele lui ne vom umple de strălucirea învierii sale.
El singur știe calea spre adevărata fericire,
spre veșnicia în care curge „lapte și miere”.


6 august 2017 

† Duminica a 18-a de peste an
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI; Fer. Octavian, ep.
Dan 7,9-10.13-14; Ps 96; 2Pt 1,16-19; Mt 17,1b-9

LECTURA I
Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.
Citire din cartea profetului Daniel 7,9-10.13-14
Eu, Daniel, am privit până când au fost stabilite nişte tronuri şi un Bătrân s-a aşezat. Hainele lui erau ca zăpada şi părul capului său, ca lâna curată. Tronul lui era flăcări de foc şi roţile lui, foc arzător. 10 Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. Mii de mii îi slujeau şi zeci de mii de zeci de mii stăteau înaintea lui. S-a aşezat la judecată şi cărţile au fost deschise. 13 Priveam în timpul viziunilor mele de noapte şi, iată, cineva ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân şi a fost adus înaintea lui. 14 Lui i s-au dat stăpânirea, gloria şi domnia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, ce nu va trece, şi domnia lui nu va fi distrusă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.9 (R.: 1a şi 9a)
R.: Domnul cel preaînalt stăpâneşte peste tot pământul.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia domniei sale. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

9 Căci tu, Doamne,
eşti Cel Preaînalt peste tot pământul
şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii! R.

LECTURA A II-A
Noi înşine am auzit acest glas venit din cer.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 1,16-19
Preaiubiţilor, noi nu v-am făcut cunoscută puterea Domnului nostru Isus Cristos şi venirea lui pe baza unor basme bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui. 17 El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire atunci când din partea gloriei măreţe a venit acest cuvânt: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea”. 18 Noi înşine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt. 19 Şi avem şi mai sigur cuvântul profetic la care faceţi bine că luaţi aminte ca la o candelă ce străluceşte în loc întunecos până când se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 17,5c
(Aleluia) „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este plăcerea mea; de el să ascultaţi!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Faţa lui a strălucit ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1b-9
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi de el!” 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult. 7 Dar, venind Isus şi atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: