Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Să învățăm de la o mamă, de la o femeie minunată

Posted by Paxlaur pe 20/08/2017

iubire de mamaAstăzi suntem chemați să învățăm de la o mamă, de la femeia care a fost admirată de Isus şi apreciată cu aceste cuvinte: „O, femeie, mare este credinţa ta”! Dar prin câte a trecut sărmana ca să ajungă la această apreciere şi mai ales să asculte cuvintele „Să fie cum vrei tu!” și fiica ei să fie vindecată (cf. Mt 15,28).

O primă încercare peste care a trecut este necunoaşterea. Este uimitor cum ea, o străină, ajunge la cunoaşterea identităţii lui Isus. A aflat cine este cel care străbate ţinuturile sale şi i se adresează cu acest apelativ: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David” (Mt 15,22). A găsit apelativul potrivit: Doamne, Fiul lui David. L-a întâlnit pe Dumnezeu, l-a cunoscut, s-a apropiat de el și i-a spus pe nume. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu? Cum ne adresăm Domnului în rugăciunile noastre?

Ceea ce urmează, din exemplul mamei din evanghelie, este şi mai vrednic de uimire. O adevărată lecţie de speranţă. După ce a apelat la Isus cu măreţul nume de Domn şi Fiu al lui David, ne-am fi aşteptat ca Mântuitorul să o admire imediat şi să-i vină în ajutor. Erau puţini cei care-l recunoşteau şi i se adresau cu acest nume. Însă nu se întâmplă aşa. Dimpotrivă, Isus se comportă ca şi cum nu ar fi auzit. Dar femeia nu se descurajează, ci luptă. Insistă atât de mult, încât ucenicii se văd nevoiţi să intervină ca Domnul să facă ceva pentru că altfel nu scapă de ea, de strigătele ei. Şi din nou, chiar şi la intervenţia ucenicilor, Isus refuză: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. A fost cea de-a doua lovitură pentru femeie. Însă nici de data aceasta nu s-a lăsat doborâtă, ci a venit, s-a prosternat în faţa lui și i-a spus: „Doamne, ajută-mă”! Şi primeşte cel de-al treilea refuz din partea lui Isus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei” (cf. Mt 15,24).

Câţi dintre noi am mai fi îndrăznit ceva şi după această replică? Ne-am fi retras poate trişti, lipsiţi şi de această ultimă speranţă de care ne agăţasem: o minune făcută de Cristos. Noi poate am fi renunţat. Însă mama din evanghelie nu a renunţat. Ba mai mult, ea găseşte un răspuns plin de înţelepciune şi credinţă: „Da, Doamne…”. Aici este esenţialul. Da, Doamne… ai dreptate. Nu sunt vrednică. Nu merit. Da, Doamne, am putea spune şi noi, nu suntem vrednici din cauza păcatelor noasatre, însă… tu poţi să faci această minune! „Da, Doamne”, a spus femeia şi a adăugat, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor”. Îi dă dreptate lui Dumnezeu (ceea ce ar trebui să facem şi noi mai des!) şi îi spune că dacă nu poate primi o pâine întreagă, măcar o firimitură să primească şi ea. E plină de speranţă. Dragostea ei de mamă nu o lasă să se descurajeze şi se aruncă în luptă pentru fiica ei. Şi reuşeşte!


Nu te descuraja în rugăciunile tale
și-l vei auzi pe Domnul:
„Mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (cf. Mt 15,28).


20 august 2017 

† DUMINICA a 20-a de peste an
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28

LECTURA I
Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Citire din cartea profetului Isaia 56,1.6-7
Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi judecata şi faceţi dreptatea, căci mântuirea mea este aproape să vină şi dreptatea mea, să se dezvăluie! 6 Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabatul ca să nu fie profanat şi care ţin cu tărie alianţa mea, 7 îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi plăcute pe altarul meu, întrucât casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 66(67),2-3.5.6 şi 8 (R.: 4)
R.: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!

2 Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze;
să-şi îndrepte spre noi faţa senină,
3 ca să fie cunoscută pe pământ calea ta,
şi mântuirea ta, la toate popoarele! R.

5 Să se veselească şi să strige de bucurie neamurile,
pentru că judeci popoarele cu dreptate
şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului! R.

6 Să te laude popoarele, Dumnezeule,
toate popoarele să te laude!
8 Să ne binecuvânteze Dumnezeu
şi să se teamă de el toate marginile pământului! R.

LECTURA A II-A
Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,13-15.29-32
Fraţilor, vouă, neamurilor – vă spun -, întrucât eu sunt Apostolul Neamurilor, îmi laud slujirea, 14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei. 15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu o înviere din morţi? 29Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, 30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare, 31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia împărăţiei şi vindeca orice suferinţă în popor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, mare este credinţa ta!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,21-28
În acel timp, ieşind de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului 22 şi, iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o, pentru că strigă în urma noastră!” 24 El, răspunzând, a zis: „Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!” 26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 27 Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” 28 Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: