Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Violenţa asupra femeilor…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

violenta asupra femeilor„Împotriva violenţei asupra femeilor nu este nevoie de educaţie sexuală, pentru că tinerii de astăzi ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală”. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, vorbeşte având încă în faţa ochilor întrebările care au venit de la studenţii din şcolile romane în cele două întâlniri ale Curţii Neamurilor dedicate temei violenţei asupra femeilor. „Am încercat să-i implicăm şi în pregătire şi am cerut să fie aleşi 40 de tineri şi tinere pentru aceasta. S-au prezentat 35 de fete şi numai 6 băieţi. Apoi la întâlnirea propriu-zisă erau mai mulţi băieţi. Dar asta demonstrează că nu este adevărat că tinerii, în special băieţii, sunt aşa de sensibili faţă de problemă…”.

De ce într-o epocă tot mai atentă faţă de egalitatea dintre bărbat şi femeie asistăm la aceste răbufniri de violenţă?

Nivelul de omucideri în Italia este printre cele mai scăzute din lume, dar este, în schimb, printre cele mai ridicate nivelul violenţei asupra femeilor. Înseamnă că la origine este un element cultural, legat de masculinism şi de o societate care o considera pe femeie ca o fiinţă inferioară. Apoi, să ne amintim că abia în anii optzeci în Italia a fost abolit delictul de onoare.

Care sunt originile fenomenului?

Deja Martin Buber afirma că există două tipuri de relaţii: cea „eu-tu” şi cea „eu-acesta”. În prima, cealaltă persoană este un „tu”. În a doua, celălalt este un obiect. În violenţa asupra femeilor bărbatul o consideră pe femeie „acest” al său, nu vrea ca să-i smulgă cineva ceea ce el consideră o posesie a sa. Este „transformarea în lucru” a persoanei, redusă la obiect. Acest lucru este favorizat de o pervertire a categoriei sex. În natura noastră umană sunt sădite trei niveluri de raport: primul este cel sexual, fundamental şi instinctiv. Apoi este al doilea, cel al erosului, care începe să fie o realitate care nu este numai instinctuală şi animală: descoperirea frumuseţii, a duioşiei, a fanteziei. Al treilea, pe care-l numim iubire, este tipic uman şi este la nivelul cel mai înalt.

Este tot aşa pentru tinerele generaţii?

Cultura contemporană a simplificat aceste niveluri. Tinerii au raporturi sexuale la 14-15 ani. Eventual este o licărire de afect, dar inserată într-o serie de experienţe de posesie. Ideea de posesie o au în creier. Când sunt îndrăgostiţi, relaţia normală are loc prin mesajele cu smartphone-ul, cu relaţii reci. Trebuie să li se înveţe tinerilor tandreţea, care face parte din eros, şi sentimentele, pentru ca să nu trăiască numai posesia. Până în urmă cu câţiva ani, în relaţia interpersonală tradiţională exista contact de priviri, de culori, de mirosuri. Astăzi în schimb relaţia are loc în chat-uri. Este problema transumanismului. Nu este nevoie de educaţia sexuală pentru că tinerii ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală, nu numai psihologică. Unul dintre indiciile violenţei asupra femeilor este faptul de a nu fi niciodată capabil de a-l considera pe celălalt ca o planetă în sine, care are o autonomie a sa, şi nu un lucru de posedat.

Când se întâmplă aceste fapte se discută mult. Şi după aceea?

Există analizele şi datele sociologilor. Lipseşte punctul de vedere antropologic. Provoacă frică întrebarea despre motiv, despre cauzele profunde. Aici intră discursul despre păcat şi despre libertatea persoanei. Aşa cum citim în romanul „Sonata Kreutzer” de Tolstoi: când nu păzeşti sentimentul, poţi trece de la iubire la ură. Şi există cazuri în care misterul răului este foarte evident: să ne gândim la pervertirea de a ucide fiica propriei foste partenere pentru a-i provoca o durere de nespus, aşa cum s-a întâmplat cu recenta asasinare a lui Nicolina.

Cum se poate încerca să se schimbe această tendinţă? Care este rolul culturii?

S-a schimbat mediul, atmosfera pe care-o respirăm. Chiar dacă sunt agenţii educative ca şcoala sau Biserica, este greu de creat o atmosferă diferită: cum poţi să-i înveţi pe tineri să aibă o relaţie adevărată? Cultura contemporană nu dă acest ajutor şi web-ul merge în cu totul altă direcţie, vehiculând violenţă. Şi totuşi nu trebuie să ne resemnăm: cultura şi comunicarea n-ar trebui să se limiteze să înregistreze evenimentele, ci să reflecteze în profunzime. Cultura ar putea să facă ceva mai mult.

Papa Francisc insistă asupra valorizării femeii în Biserică: la ce punct suntem?

Desigur că în trecut nu s-a făcut mult. Este interesant de a reafirma funcţia Mariei. Papa a spus un lucru relevant depăşind logica „clericală” care stă şi la baza cererii preoţiei feminine: a amintit că la Rusalii sunt apostolii – episcopii – dar în centru este Maria, care nu este preot, dar contează mai mult decât ei toţi. Trebuie descoperită funcţia „ierarhică” a Mariei şi, prin analogie, şi aceea a prezenţei feminine în Biserică. Apoi este Maria Magdalena, o sfântă calomniată pentru că este considerată o prostituată (în timp ce Evanghelia în realitate nu spune că era o prostituată): în Biserică ar trebui să existe un spaţiu înalt, relevant, pentru a recunoaşte toate victimele în domeniul feminin, femeile care au trăit o experienţă negativă.

(De Andrea Tornielli
După Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Vezi și Violenze, abusi e molestie. La rabbia delle donne sul web

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: