Cercetăm înfrigurați etichetele alimentelor prin hipermarketuri ori căutăm cu perseverență voința lui Dumnezeu în inimile noastre? Postul nostru e heirupism gastronomic ori ingredient al convertirii lăuntrice la Domnul?

Postim ca ucenici ai lui Cristos când:

• renunțăm nu doar la ceea ce e în plus, ci la ceea ce e necesar și la ceea ce ne place foarte tare – mâncare, băutură și orice alte îndeletniciri care ne amplifică automatismul lăuntric și ne alienează de Dumnezeu și de frați (telefonul, televizorul, Facebook-ul, părerile personale), dar, mai cu seamă, renunțăm vehement la apucăturile care nu ne califică drept creștini, darămite drept postitori în adevăr: bârfa, mânia, orgoliul, atotștiutorismul, neliniștea, invidia, protagonismul, egoismul;
• îndreptăm renunțarea noastră spre folosul fraților: friptura pe care n-o mănânc poate salva ziua unui copil care n-are de niciunele, după cum timpul pierdut pe internet poate fi dăruit unui bolnav uitat într-un spital. Degeaba nu mănânc și degeaba nu…