Ai fost lovit, te-ai ridicat și ai reușit să nu urăști pe nimeni, adică să nu fii mic…

marin preda ura libertate maretie judecata critica

Clipă de clipă judecăm și etichetăm oamenii din jurul nostru.
Puțini sunt cei care ne scapă!
Oare nu este acesta un sacrilegiu?
Oare cunoaștem noi ce e cu adevărat în inima și în viața celui de lângă noi?
Atunci de ce ne pretindem „dumnezei”,
ca și cum am ști totul și am avea dreptul să judecăm și să condamnăm pe oricine?!
Numai Dumnezeu știe ce poartă fiecare om în inima sa.
Numai el ne știe toate bucuriile și suferințele,
luminile și umbrele,
zâmbetele și lacrimile,
neliniștile și speranțele.
Numai el!
Să nu ne mai pretindem dumnezei!
Să ne eliberăm de ură, de invidie…
Să ne eliberăm de pretenția de a fi dumnezei
Să fim liberi. Să fim fericiți.
Și dacă totuși năzuim să fim ca Dumnezeu,
atunci să fim iubitori de oameni, așa cum este el!
Restul e sacrilegiu!

(Să medităm:
Rom 14,10-13;
Mt 12,36-37;
Ef 4,32;
In 12,47;
1In 4,20-21;
Lc 6,41-42 etc.)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: