Simona îşi face Cruce la sfârşitul partidelor şi nădăjduiesc să îşi facă şi de azi înainte. Chiar dacă va pierde, chiar dacă va câştiga. Fiindcă Crucea nu este semnul înfrânților, ci a celor care cred în Înviere.
Când ieși pe poartă, pe ușă, înainte de a călca în praful lumii, fă-ți Cruce. Așa am fost învățat de acasă. De parcă Crucea era hotarul dintre agitația lumii și siguranța căminului părintesc. Așa am crescut: în fața bisericii, a troiței, a icoanei de la fântână, să ne însemnăm cu semnul Vieții.
Deprindere și nu automatism, am simțit nevoia de a mă însemna cu semnul Sfintei Cruci la fiecare început din viață: de drum, de școală, de lucru, de bucurie sau de mâhnire. Chiar și atunci când încep o nouă carte, plec în călătoria rândurilor cu semnul Sfintei Cruci. Pentru că a te însemna cu semnul Vieții este întâi de toate o putere ce vine din interior. De multe ori nici nu se poate explica. Pur și simplu, în acel moment, de bucurie ori de întristare, simți că trebuie să dai slavă lui Dumnezeu. Cum? Prin semnul Sfintei Cruci.
Vezi articolul original 550 de cuvinte mai mult
Lăudat să fie Isus Cristos!!! Părinte Laurențiu, să vă dea D-zeu sănătate și multe bucurii, vă apreciez și vă respect; de cate ori citesc postările d-voastră mi se umple sufletul de bucurie și mi se luminează inima chiar daca sunt necăjită! Să vă dea D-zeu putere să ne alinați sufletele și de acum încolo cu Cuvântul Vieții venit de la cel răstignit prin glasul d-voastră!! Multă sănătate va doresc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să ne țină uniți în rugăciune! Vă mulțumesc. Multă sănătate, pace și har!
ApreciazăApreciază