Ioachim și Ana. Ziua Internațională a Bunicilor

sfintire4Lumea nu a început cu noi!
Înaintea noastră
au pășit oameni vrednici,

demni și plini de înțelepciune:
(stră)bunicii noștri.

Să nu uităm oamenii frumoși
care s-au jertfit pentru noi
și pentru părinții noștri!

Astăzi, sărbătorindu-i pe sfinții Ioachim și Ana, ne gândim în special la bunicii noștri. Cu gândul la ei, sunt demne de meditat cuvintele Scripturii: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Împreună cu descendența lor va rămâne o moștenire frumoasă: nepoții lor… Trupurile lor au fost îngropate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă” (cf. Sir 44,10.14).

Astăzi suntem noi adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri, oamenilor care merită acest semn de prețuire și de neuitare. Privind la exemplul de sfințenie al bunicilor lui Isus, suntem chemați să ne amintim de bunicii noștri: să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când am vorbit ultima dată cu sau despre bunicii noștri? Nu cumva i-am uitat și nici măcar în rugăciune nu ne mai amintim de ei? Câte lucruri din viața noastră nu ni s-au întâmplat tocmai pentru că ei ne-au fost alături și ne-au învățat? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau… (prea)departe.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”. Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați (prea)departe pentru a munci. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc. Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești! Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Isus, să fie mereu mijlocitori de haruri pentru bunicii noștri, vii sau răposați.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: