Când cineva suferă sau devine de neînțeles, când confuzia inundă mintea și inima, dacă e cu adevărat prețios în ochii tăi, nu-l părăsești, ci stai lângă el și-l ajuți să se vindece! Muncești! Te rogi! Lupți să-l ajuți, să-l înțelegi, să-l eliberezi de suferință! Statornicia noastră în momentele de suferință trebuie să fie mai puternică decât ispita abandonului și a trădării!
Cu gândul la In 6,60-71!
