Așa da: deși era bogat, s-a făcut sărac!

Saracul care strigaDacă treci ușor printre oameni și îți faci timp să le întrebi sufletul: „Cine este sărac?”, din mii de inimi, printre lacrimi, auzi suspinul: „Și eu, Doamne, sunt sărac. Ai milă de mine”… Sărăcia are chipul celui de lângă noi, al celui de pe strada noastră sau poate chiar din casa și familia noastră. Sărăcia e întrupată în cel care vine cu noi la biserică sau la serviciu sau la școală. Sau în cel care nu vine nici la biserică și nici la serviciu și nici la școală pentru că e prea sărac pentru a intra undeva. El stă mereu afară, întins pe pământ, acoperit cu cerul, numărând stelele… Da, poate că Dumnezeu a creat stelele atât de strălucitoare tocmai ca să fie numărătoarea celor săraci, ca să aibă și cei săraci cum să învețe să numere… Totul a fost creat, inclusiv noi am fost creați, pentru cel sărac de lângă noi… Îl știi? Ce chip are? Ce nume are? Ce poveste are?

E adevărat că nu ne permitem să săturăm toți flămânzii, să îmbrăcăm toți oamenii goi, să-i alinăm pe toți cei împovărați de boli, să-i acoperim pe cei răciți de ploi și vânturi și ninsori… Dar oare chiar nu putem face nici măcar un gest mic de tandrețe? Oare știm câtă alinare cuprinde un pahar de apă proaspătă, un ceai cald, o felie de pâine, un măr…?! Ca să nu mai spun de o îmbrățișare, de un gest de tandrețe, de o banală întrebare: De unde ești? Cum te numești? Care e povestea vieții tale?

Cel mai greu nu e să ajutăm săracii (mai ales atunci când avem cu ce!), ci cel mai greu este să ne apropiem de ei și să-i facem parte din viața noastră și să devenim și noi parte din viața lor. Este greu să ne abținem de la judecată, de la „privitul de sus, de la distanță”…  Este greu să stăm cu ei… Trecem și le oferim din ceea ce avem (în plus, de multe ori!), însă ceea ce îi poate ajuta cu adevărat nu e trecerea noastră pe lângă ei, ci să rămânem în viața lor… sau să îi primim în viața noastră.

Așa a făcut Isus…

„Voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9).

El, Domnul Dumnezeu, nu s-a mulțumit să ne privească de sus, din Ceruri, ci s-a coborât, s-a făcut sărac cu cei săraci, cu noi, oameni mici și limitați. Deși era Dumnezeu a renunțat la toate, s-a „golit” pentru a fi asemenea nouă în toate în afară de păcat (cf. Fil 2,7; Evr 4,15)…

Dumnezeu a venit în mijlocul nostru pentru ca și noi să învățăm să stăm în mijlocul celor săraci!

E ușor să-i iubești pe săraci de la distanță. E ușor să iubești în trecere… Dar Dumnezeu vrea mult mai mult… El, Domnul, care este de partea lor, care este mereu în mijlocul lor, vrea ca și noi să fim acolo, cu el și cu ei, pentru el și pentru ei.

Să-l ascultăm pe Domnul care ne spune: „Să nu treci cu vederea strigătul celui orfan şi pe văduvă, dacă-şi revarsă cuvintele!” (Sir 35,17)… Să nu treci cu vederea, pentru că „Domnul este un judecător şi la el nu este părtinire. Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată” (Sir 35,15). Domnul este acolo când cel sărac strigă și-l ascultă. Când cei săraci strigă, Domnul îi aude și-i scapă, îi salvează. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită… Da, Domnul este aproape de ei și ne cheamă și pe noi să stăm alături de ei (cfr. Ps 33).

De multe ori, noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea celui sărac, la rugăciunea celui cu inima zdrobită. Să nu uităm că dacă noi vom fi surzi la glasul celui sărac, dacă noi ne vom întoarce ochii pentru a nu-i vedea chipul suferind, alinarea lui va veni din altă parte. Domnul va găsi pe altcineva să-l aline, însă nouă ne va cere cont de indiferența noastră. Am putea parafraza cuvintele Mardoheu spuse reginei Estera: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa…! Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul şi eliberarea pentru cei săraci vor veni din alt loc acum, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă nu ai primit ceea ce ai tocmai pentru a-i ajuta pe cei săraci?” (cfr. Est 5,13-14).

Mulți săraci pot spune împreună cu apostolul Paul: „Nimeni nu a fost alături de mine, ci toți m-au părăsit… Domnul însă mi-a fost alături și m-a întărit  (2Tim 4,16-17)… Când săracii strigă, Domnul îi ascultă. Domnul este de partea lor. Așadar, dacă vrei să fii cu Dumnezeu, fii de partea săracilor. Fii lângă ei, fii pentru ei! Doar cine se face sărac cu cei săraci poate spune împreună cu Cristos și cu apostolul Paul: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credința!” (2Tim 4,7). De fapt, a crede – mai ales a crede într-un Dumnezeu care deși era bogat s-a făcut sărac! – înseamnă a fi asemenea lui Cristos în toate, inclusiv în felul de a ne apropia de cei săraci și de a ne raporta la bunurile materiale!

Indiferența față de cei săraci este rodul mândriei și al autosuficienței. Doar cel care „se crede în sine drept” ajunge să-i disprețuiască pe alții (Lc 18,9). Doar cel care nu a înțeles smerenia Betleemului și ignoră iubirea manifestată pe Calvar se poate considera drept și autosuficient. Unii oameni, disprețuindu-i pe toți, cred că prin bogățiile acumulate pot cumpăra totul, inclusiv mântuirea, ba chiar pe Dumnezeu însuși! Oare nu uităm prea des și prea ușor că Dumnezeu nu vinde, ci dăruiește! Da, Domnul nu vinde și nici nu se vinde, ci Domnul dăruiește și se dăruiește!

Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dăruiește! Poate că și pentru aceasta va fi greu pentru noi, dacă ne lăsăm atașați de cele materiale, să ne mântuim: credem că putem cumpăra ceea ce de fapt se dăruiește! Însă mântuirea este oferită doar celor care au loc în inima lor pentru daruri. Într-o inimă/viață plină nu mai încap darurile lui Dumnezeu (cf. Mc 10,17-30).

Chiar dacă avem, să fim săraci prin felul în care ne raportăm la ceea ce avem. Să fim săraci prin felul în care ne așezăm lângă cel sărac. Să fim săraci prin felul în care ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul” (Lc 18,13). Să fim săraci și smeriți, căci doar „rugăciunea celui smerit străbate norii” (Sir 35,21). Domnul este aproape de cei săraci, de cei cu inima zdrobită și ascultă rugăciunea lor.

Pentru că cel sărac este smerit; pentru că cel sărac este conștient de micimea și fragilitatea lui; pentru că atunci când privește un alt om îl consideră „trimisul lui Dumnezeu”; pentru că nu are răutate în privire; pentru că nu este invidios; pentru că nu se consideră autosuficient; pentru că în viața și în inima lui este mereu loc pentru a primi; pentru că știe că și puținul se poate împărți la doi; pentru că știe că depinde de Dumnezeu și nu se rușinează să-l numească „Tată”; pentru că buzele lui sunt ecoul inimii atunci când rostește: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul”; pentru că nu se roagă fără să creadă și crezând în Dumnezeu se roagă fără încetare; pentru că rugăciunea sa e un act smerit; pentru toate acestea și multe altele, Dumnezeu îi răspunde.

Astăzi cel sărac a strigat și Domnul l-a ascultat și te-a trimis pe tine, pe mine, pe noi… Noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile celor săraci!


27 octombrie 2019 

† DUMINICA a 30-a de peste an
Sf. Evarist, pp. m.
Sir 35,15b-17.20-22a; Ps 33; 2Tim 4,6-8.16-18; Lc 18,9-14

LECTURA I
Rugăciunea celui umil străbate norii.
Citire din cartea lui Ben Sirah 35,15b-17.20-22a
Domnul este un judecător şi la el nu este părtinire. Nu va fi părtinitor împotriva celui sărac şi rugăciunea celui nedreptăţit va fi ascultată. 17 Să nu treci cu vederea strigătul celui orfan şi pe văduvă, dacă-şi revarsă cuvintele! 20 Cel care o vindecă va fi primit cu plăcere şi cererea lui va ajunge până la nori. 21 Rugăciunea celui umil străbate norii şi, până când nu se apropie, nu se lasă mângâiat. Nu se va îndepărta până când Cel Preaînalt nu-l va vizita, 22a va da dreptate celor drepţi şi va face judecată.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.17-18.19 şi 23 (R.: 7a)
R.: Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.

19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit.
23 Domnul răscumpără sufletele slujitorilor săi,
nu vor fi pedepsiţi cei care-şi caută refugiu în el. R.

LECTURA A II-A
De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 4,6-8.16-18
Preaiubitule, eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. 7 Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. 8 De acum, îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui. 16 La prima mea apărare, nimeni n-a fost alături de mine, ci toţi m-au părăsit; să nu li se ia în seamă! 17 Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele. Şi am fost salvat din gura leului. 18 Domnul mă va salva din orice lucrare rea şi mă va mântui pentru împărăţia lui, cea din ceruri. Lui să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
A coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă vameşul decât fariseul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,9-14
În acel timp, Isus a mai spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: 10 „Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». 13 Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: