Carlo era avid de infinit. Iubea viaţa cu toate frumuseţile sale. La Assisi, era văzut plimbându-se cu câinii săi, sau era surprins înotând în piscina comunală. Viaţa era frumoasă şi în exprimările sale cele mai obişnuite. Însă această frumuseţe era autentică şi deplină, pentru că era întemeiată pe Dumnezeu. În fond, aceeaşi descoperire pe care o făcuse în urmă cu opt sute de ani Francisc, fiul bogat al lui Pietro di Bernardone, „regele sărbătorilor”, „visătorul” de aventuri, până când avea să descopere că Isus Cristos este adevărata comoară a vieţii. Carlo, în simplitatea sa de adolescent, este pe urmele marelui sfânt. Spune asta cu o sinteză de tweet: „Nu eu, ci Dumnezeu”. Este spiritualitatea „despuierii” care, într-un fel, îl apropie de Francisc în sanctuarul care aminteşte întocmai gestul profetic cu care sfântul s-a despuiat până la goliciune pentru a spune că Isus Cristos era de acum „totul” său...
Detalii despre beatificare și transmisiunea în direct AICI: în direct de la ora 17:30.
Lasă un răspuns