Între două veniri

De Paxlaur07/12/2020

Isus Cristos a rânduit ca viața noastră să se desfășoare meditând misterul primei sale veniri smerite și așteptând cu speranță și teamă sfântă cea de-a doua sa venire.

Trăind între cele două veniri, nouă ne revine obligația de a contempla lucrurile minunate pe care Isus Cristos le face și astăzi pentru oameni, pentru omenire.

Credința este cea care ne ajută să vedem lucruri minunate, lucrarea lui Dumnezeu, iar iubirea devine forța cu care noi înșine facem lucruri minunate prin Cristos, cu Cristos, în Cristos și pentru Cristos.

Și astăzi trăiesc printre noi oameni în suferință trupească și sufletească, oameni mici și mari, care pentru a ajunge lângă Cristos au nevoie de ajutorul nostru, de prezența noastră. Sunt mulți care așteaptă mângâietoarele cuvinte: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!… Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta” (Lc 5,17-26).

Astăzi am văzut lucruri minunate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,17-26
Într-una din zile, pe când Isus învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. ¹⁸ Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om ce era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! ¹⁹ Şi, negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus. ²⁰ Văzând credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele, în afară de singur Dumnezeu?” ²² Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat -, îţi zic: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!” ²⁵ Şi îndată paraliticul s-a ridicat înaintea lor, a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, glorificând-l pe Dumnezeu. ²⁶ Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l glorificau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.