Să pășești în noul an fără speranță e ca și cum ai intra într-o casă fără ferestre


Misterioasa și tămăduitoarea reînnoire a timpului

Prin reînnoirea timpului – mai ales după un an marcat de multă neliniște, suferință, nesiguranță – Dumnezeu ne dăruiește speranță. Trecerea tămăduitoare a timpului devine pentru noi nădejde și seninătate: îndrăznim să pășim încrezători în noul an, bucuroși că încă putem spune „astăzi”, „acum”, „aici”. Din mila Sfântului, vorba Poetului, încă facem umbră Pământului.

La cumpăna dintre ani se împletesc mari mistere: reînnoirea timpului și „cheltuirea” sa amăgitoare. În ringul conștiinței, devenim simultan actori și martori ai confruntării dintre chibzuință și risipă. În ringul vieții concrete, pentru trecut suntem martori, pentru prezent și viitor putem fi actori.

Nu de puține ori, tineri fiind, ne-am comportat de parcă timpul ar trece și noi ne-am reînnoi. Dar de fapt timpul se reînnoiește iar noi trecem spre veșnicie. Timpul se pregătește pentru o nouă primăvară. Pentru el totul e o nouă zi, o nouă lună, un nou an. Însă pentru noi numărătoarea continuă cu o altă zi, o altă lună, un alt an care ni se adaugă. Va fi o altă primăvară și depinde de noi cum o vom primi: cu geamurile larg deschise, să intre un suflu nou și lumină, sau cu geamurile bătute în cuie, deznădăjduiți, ancorați într-un trecut care ne împiedică să fim actorii propriei vieți?

Sunt impresionante ferestrele bătute în cuie. La fel și cele care în loc de sticlă au alte materiale (nailoane, placaje, scânduri). După un an atât de neliniștitor, ispita deznădejdii ne dă târcoale și – de frica virușilor trupești și sufletești – suntem tentați să ne baricadăm, să batem totul în cuie: fără lumină, fără aer, fără viitor.

Să pășești în noul an fără speranță e ca și cum ai intra într-o casă fără ferestre. Sau într-o casă în care geamurile au fost înlocuite cu o placă de lemn prinsă în cuie. Te sufoci în întuneric și iz de mucegai! Și nu e suficient să schimbi placa de lemn, ci trebuie să scoți și cuiele, să deschizi larg fereastra. Nu e suficient să intre lumina, dacă nu intră și un suflu nou, proaspăt, curat! 

Speranța creștină nu e un ornament, nu e o „fereastră oarbă”, nu e o virtute de design, ci este tocmai „locul” prin care intră lumina și aerul în viața noastră, Cristos și Duhul Sfânt, însoțitorii noștri prin timp în călătoria spre Tatăl. Să cheltuim cu chibzuială timpul, această imensă comoară reînnoită prin care trecem spre veșnicie.

La mulți ani! 


Să fie un an cu mai mult Dumnezeu în inimile noastre, în casele noastre și în faptele noastre! Pe Dumnezeu prezent în Euharistie, în Sfânta Scriptură și în cei mici și săraci să-l primim, să-l ascultăm și să-l îmbrățișăm. 
Uniți în rugăciune și în facerea de bine!

la-multi-ani_speranta-urare-2021-1

Cei care doresc pot susține și în acest an proiectele Paxlaur în favorea copiiilor săraci și suferinzi

PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc!

€7.00

Categorii:E bine de ştiut, Predici si meditatiiEtichete:, , , , , , , , ,

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: