Golește ceea ce trebuie umplut.
Ceea ce trebuie umplut de bine
trebuie să fie golit de rău.
Dacă ești plin de oțet, unde vei pune mierea?

Ce ni s-a promis? Vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea așa cum este (1In 3,2). Limba s-a exprimat așa cum a putut mai bine; celelalte va trebui să ni le imaginăm cu mintea. Într-adevăr, dacă Ioan s-a exprimat așa cum a putut referitor la cel care este, ce putem spune noi, oamenii, care suntem atât de departe de a egala meritele sale?

Să ne întoarcem, așadar, la acea ungere a sa, să ne întoarcem la acea ungere care ne învață în interior ceea ce noi nu suntem în stare să exprimăm în cuvinte. Și pentru că acum nu puteți vedea, misiunea voastră este să o doriți.

Întreaga viață a adevăratului creștin este o dorință sfântă. Desigur, ceea ce dorești tu încă nu vezi, dar dorind-o, devii capabil să fii umplut atunci când va veni ceea ce trebuie să vezi.

Dacă trebuie să umpli un recipient și știi cât de mult este ceea ce ți se va da, tu mărești capacitatea acestui recipient, fie că este un sac, un burduf sau altceva de acest fel. Tu știi cât de important este ceea ce ți se dă și vezi că recipientul este prea îngust; lărgindu-l, tu îl faci mai încăpător. La fel procedează și Dumnezeu. Făcându-ne să așteptăm, el mărește dorința noastră; făcându-ne să dorim, el lărgește sufletul și, lărgindu-l, îl face mai încăpător.

Așadar, fraților, să dorim, pentru că trebuie să fim umpluți. Priviți la sfântul Paul care își lărgește sufletul ca să poată primi ceea ce trebuie să vină. El spune: Nu că aș fi dobândit aceasta sau aș fi ajuns la desăvârșire. Fraților, eu nu consider că l-aș fi cucerit (Fil 3,12-13). Atunci, ce faci în această viață, dacă nu l-ai cucerit? Un singur lucru fac: uit cele din urma mea și mă avânt către cele dinainte. Alerg spre scop, spre răsplata chemării de sus (Fil 3,13-14). El spune că se avântă și aleargă spre scop. Nu se simțea în stare să primească ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-a suit (1Cor 2,9).

Iată ce este viața noastră: un exercițiu al dorinței. Dorința sfântă ne va forma cu atât mai mult, cu cât ne vom detașa dorințele de iubirea lumii. Am spus-o deja cu altă ocazie: golește ceea ce trebuie umplut. Ceea ce trebuie umplut de bine trebuie să fie golit de rău. Presupune că Dumnezeu vrea să te umple cu miere.

Dacă ești plin de oțet, unde vei pune mierea? Trebuie să golești vasul de ceea ce conținea, trebuie să-l cureți. Trebuie să-l cureți, chiar cu trudă și oboseală, ca să fie în măsură să primească altceva.

Vorbim despre miere, vorbim despre aur, vorbim despre vin; putem să desemnăm cu orice nume ceea ce nu poate fi numit, însă ceea ce vrem să spunem se numește Dumnezeu. Și când spunem Dumnezeu, ce spunem? Acest cuvânt desemnează tot ce așteptăm. Așadar, orice am fi în stare să spunem este inferior realității. Să ne lărgim, tinzând spre el, pentru ca, atunci când va veni, să ne umple. Vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea așa cum este (1In 3,2).

Din Tratatul asupra Scrisorii întâi a sfântului Ioan,
de sfântul Augustin, episcop 
(Trat. 4, 6: PL 35, 2008-2009)