Ce ar fi viața mea fără tine?

De Paxlaur20/04/2022 ( 3 )

De Cristos cel viu nu te saturi niciodată. Ţi-e drag să-l simţi. Ţi-e drag să-l asculţi. Ţi-e drag să-ţi pleci capul la pieptul lui şi să stai aşa, lipit de el, nepăsător de scurgerea timpului spre veşnicie. Ţi-e atât de drag încât strigi: „Rămâi cu noi, Doamne, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”, iar noaptea suntem vulnerabili fără tine, în întuneric cel rău caută să ne sfâşie ca un leu ce stă la pândă în ascunzişuri.

Rămâi cu noi acum când, ieşind din atmosfera sărbătorilor, am intrat în cursul firesc al zilelor şi riscăm să ne îndepărtăm de tine, de prezenţa ta, de iubirea ta.

Rămâi cu noi şi fă să te recunoaştem zilnic la frângerea pâinii euharistice.

Rămâi cu noi şi fă să ne umplem de emoţii şi trăsăltări de fericire când ne vorbeşti în sfânta Evanghelie.

Rămâi cu noi şi fă să răsune şi din viaţa noastră aceeaşi nedumerire atunci când suntem orbiţi de patimi: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32).

De tine, Doamne, nu mă satur niciodată. Ţie, Doamne, îţi strig: „Rămâi cu mine!”.

După tine se înflăcărează inima mea, căci eşti atât de viu, atât de real, atât de milostiv şi răbdător cu mine.

Rămâi cu mine, Doamne, să ne prindă apusul împreună, eu în rugăciune, tu în ascultarea rugii mele; eu implorând iertarea, tu dăruindu-mi cu îmbelşugare îndurarea ta; eu vărsând lacrimi pentru păcatele mele, tu ştergându-mi picurii de pe obraji cu mâna ta cea făcătoare de minuni.

Rămâi cu mine, eu să mă așez uşor la pieptul tău iar tu să-ţi strecori cu grijă braţul în jurul meu, ca într-o strângere ocrotitoare de nedesfăcut; eu să-ţi ascult bătăile inimii iar tu să-mi şopteşti că toate sunt pentru mine; eu să-ţi sărut piptul ce încă poartă urmele rănilor şi a suliţei ce l-a străpuns, iar tu să faci să izvorască şi asupra mea sânge şi apa, baia curăţirii mele.

Rămâi cu mine, Doamne, iar răsăritul să ne găsească îmbrăţişaţi, eu nevătămat de atacurile celui rău iar tu privindu-mă cu nesaţ aşa cum un tată îşi soarbe din priviri copilul nou-născut, purificat; eu să mă uimesc de forţa soarelui şi biruinţa luminii asupra întunericului, de biruinţa vieţii asupra morţii iar tu să-mi spui că acum e rândul meu să fiu lumina lumii şi sarea pământului; eu zâmbitor şi senin pentru încrederea pe care o ai în mine iar tu plin de fericire pentru viaţa pe care am pus-o în mâinile tale.

Rămâi cu mine, Doamne, când plec spre Emausul meu, spre grijile mele. Rămâi cu mine când străbat drumurile vieții și mă pierd în discuții în care uit de tine. Rămâi cu mine la muncă, la școală, acasă… Rămâi mereu cu mine, căci fără tine sunt singur, slab, rece și rătăcitor, însă cu tine, sufletul-mi arde de iubire.

Rămâi cu mine, Doamne, şi fii viu în mine.

Rămâi cu mine pentru că de tine nu mă satur niciodată.

Ce ar fi viața noastră fără Dumnezeu?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. ¹⁴ Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. ¹⁵ Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. ¹⁷ El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. ¹⁸ Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” ¹⁹El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. ²⁰ Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. ²¹ Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! ²² Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă ²³ şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. ²⁴ Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. ²⁵ Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! ²⁶ Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” ²⁷ Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. ²⁸ Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. ²⁹ Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. ³⁰Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” ³³ Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, ³⁴ care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. ³⁵ Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.