(VIDEO) Viziune 3D: de la „Denazificare” la Dezumanizare și la Decreștinare. Sau doar D de la Diavol?

De Paxlaur23/04/2022

Eram ceva mai mic atunci când a apărut „Omul recent”. Am încercat totuși să citesc, nu că aș fi înțeles prea multe pe-atunci din „critica modernității”, dar era la modă. Clar, am citit cu DEX-ul în mână. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, am început să citesc „Omul recent” și am terminat citind DEX-ul. Era un text/limbaj greoi (pentru mine!): părea totul între fizic și metafizic, întocmai ca autorul. Însă mi-a rămas întipărită întrebarea din subtitlul cărții: „Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?”… O întrebare atât de actuală pentru toți. Și azi o rostesc cu gândul la cei care promovează (sau promovau!) fantoma „denazificării”… Chiar dacă ar câștigă această absurdă „vânătoare” de naziști/nazism, oare au calculat vreodată care sunt cu adevărat pierderile? Oare măcar acum își dau seama de pierderile pe care le provoacă josnicul câștig al unui petec de pământ, fie el plin de bogății și „siguranță”? Ce pierderi enorme pentru umanitate… Poate cineva le va strecura gândul: „Ce se pierde atunci când ceva se câștigă? Ce vom pierde dacă vom câștiga? Ce vom pierde dacă vom continua?”…

În lumina celui Înviat trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Știm bine că „scopul nu scuză mijloacele”. Despre mijloacele folosite în acest context nici nu are rost să mai vorbim: simțim doar scârbă și lipsa oricărei umanități. Totul e diabolic! Însă scopul merită atenția noastră. Pentru că scopul denazificării s-a dovedit fals. Adevăratul scop încă stă pitit, dar e intuibil. Toți vorbesc despre el, în diferite forme, și toți știu cât este de utopic! Dar dincolo de cuvintele ascunse în definirea scopului, ceva este vizibil: ceea ce era „denazificare” s-a dovedit repede a fi „dezumanizare”: copii morți sau orfani, văduvi și văduve, părinți rămași fără copii, milioane de refugiați, peste zece milioane care și-au părăsit louințele (sau ce a mai rămas din ele!), foamete, faliment, dezastru. Dezumanizare completă. Și asta între popoare care nu cu mult timp în urmă, defilând sub steagul roșu, păreau frați, pentru că, vorba aia, aveau aceeași „mamă” și același „tată” (știți voi cine!)… că era cam la fel și pe la noi până prin ’89.

Dar această trecere de la „Denazificare” la „Dezumanizare” nu este punctul central în lumina învierii lui Cristos. Nu pentru asta am început să scriu. Ci altceva m-a „șocat” zilele trecute urmărind unele știri despre o anumită „operațiune specială”. Bine, așa se scrie „o p e r a ț i u n e s p e c i al ă”, dar în limba noastră și în limba tuturor iubitorilor de pace se citește război, invazie, crimă, moarte, dezumanizare și … decreștinare. Da, decreștinare!

În lumina învierii acesta fost primul gând atunci când am văzut cum în mijlocul unei oraș creștin, cu nume cât se poate de marian, în mijlocul Săptămânii Sfinte, un grup de soldați/mercenari/măcelari armați cât de poate de nepașnic, strigă, în fața unei clădiri în flăcări ca iadul de îngrozitoare: „Allahu Akbar” (https://youtu.be/YvYhT978r8s). Mă explic, pentru că nu vreau să profanez cu nimic acest strigăt, mai ales în acest timp sacru pentru toți. Trebuie să fie clară diferența dintre rugăciunea care se face cu aceste cuvinte într-o moschee sau într-o inimă smerită, pașnică, religioasă, și strigătul care de zeci de ori a îngrozit Europa și lumea întreagă. Cred că e clară pentru toți diferența dintre a striga cu mâinile „împreunate” și a striga cu mâinile însângerate sau înarmate…

Așadar, care este scopul acestui masacru? Ce se va pierde atunci când ceva sau cineva își imaginează că va câștiga? Până la urmă ce D este acolo: Denazificare? Dezumanizare? Decreștinare? Sau poate doar un Diavol, adică un D de la un Diavol. Totul e posibil…

Lumina lui Cristos cel veșnic viu să ne ajute să iubim pacea, în toate formele ei. Însă până va (re)veni pacea, același Cristos ne dă harul și porunca să spunem lucrurilor pe nume: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la cel rău, este de la Diavol” (cfr. Mt5,37)… Sau de la diavoli, că la câți umblă slobozi prin lume, par legiune.

„Terror Daemonum ora pro nobis”!

Zile de har tuturor! Cristos a înviat și cu el vom învia și noi, vom învia toți: cei care au făcut binele spre viața veșnică, iar cei care săvârșesc nelegiuire spre învierea judecăţii, adică spre Iad și moarte veșnică, spre plânset și scrâșnirea dinților (cfr. In 5,29; Mt 13,41-43).

Dincolo de toate acestea, nu de descurajăm. Ci dimpotrivă, continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu! Uniți în rugăciune și în facerea de bine pentru pace!

Vă mulțumesc celor care ajutați: