Câte zile ține Paștele?


Ce mângâietor e ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască:
„Aruncaţi mreaja în partea dreaptă”,
iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi:
„E Domnul!”,
şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Lucrul cel mai greu nu este să ajungi la învierea lui Cristos, să o trăiești pentru o zi, ci mult mai greu este să rămâi în această înviere, să rămâi viu mult timp. Concret: de Paște bisericile sunt pline, rândurile la sfânta împărtășanie sunt lungi, spre bucuria Domnului și a Bisericii. Însă trece o zi, trec două și lucrurile se schimbă: bisericile se golesc și rândurile pentru împărtășanie se micșorează. Unde dispar martorii învierii? Unde îl punem pe Cristos cel înviat? Îl punem înapoi în mormânt? Sau ce facem cu el?

Dacă deja ne-am întors la viața și indiferența dinaintea Paștelui, înseamnă că suntem asemenea cărturarilor care au dispețuit darul lui Dumnezeu și l-au răstignit pe Isus Cristos. Dacă deja nu ne mai împărtășim, înseamnă că noi nu am simțit niciodată în fața euharistiei bătăile inimii care să ne facă să strigăm: „E Domnul”.

Dacă am ști cât de plăcut e să te trezeşti dimineaţa cu Domnul, pe „ţărmul unui lac”, şi să-i vezi chipul cum se oglindeşte în apa limpede. E ca soarele strălucitor ce face apa să lucească asemenea unui cristal preţios. Şi atunci îl recunoşti şi strigi entuziasmat: „E Domnul”!

Ce mângâietor este ca dis-de-dimineaţă Domnul să te sfătuiască: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă”, iar tu să-l asculţi şi mulţumit să strigi „E Domnul!”, şi apoi întreaga zi să-ţi fie plină de lumină, inspiraţie şi iubire.

Numai iubirea îşi poate recunoaşte iubitul, numai cei ce se iubesc se regăsesc, numai cel iubit a strigat „E Domnul”. Iubirea vede dincolo de distanţă. Iubirea simte dincolo de cuvinte şi imagini. Iubirea nu cunoaşte limite sau piedici. Iubirea strigă „E Domnul!”.

Cum să ştii că Domnul e pe ţărmul cel îndepărtat şi te aşteaptă şi să ai răbdare să ajungi încet, cu barca, şi să nu sari în apă şi să înoţi ca să-i ajungi aproape cât mai repede?! Strigătul „E Domnul” devine un imbold, o chemare irezistibilă, nu mai ai nevoie să întrebi ca odinioară: „Doamne, dacă eşti tu, fă să vin la tine pe apă!” (cf. Mt 14,28). Nu mai vrei minuni, ci dai totul, depui efort, faci orice doar să ajungi lângă iubire. Iubirea şi prezenţa celui iubit e cea mai mare minune şi nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Unde e Domnul este totul: şi peşti şi foc şi iubire şi minuni şi recunoaştere şi ascultare şi iertare. E Domnul şi el e totul.

„E Domnul” trebuie să fie strigătul tău când îţi vorbeşte şi te învaţă prin sfânta Evanghelie a sa. „E Domnul” trebuie să fie aclamaţia ta când se lasă adus pe altar de mâinile preotului, trup şi sânge jertfit pentru tine. „E Domnul” trebuie să-ţi zici când îl vezi trecând prin viaţa ta pe cel flămând şi însetat, pe cel singur şi bolnav, pe cel închis şi deznădăjduit.


„E Domnul”! 
Domnul cel viu e aici. 
Şi nimeni nu trebuie să întrebe cine este 
pentru că toţi ştiu: „E Domnul”… 
Domnul meu! 
Domnul tău e aici… 
şi e veșnic viu! 
Cristos înviat din morți nu mai moare!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi.

Cuvântul Domnului




Continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu!

Vă mulțumesc celor care ajutați:

  • prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

INVESTEȘTE ÎN VIITORUL TĂU: DĂRUIEȘTE UNUI COPIL!

Fii alături de cei care speră și așteaptă ajutorul nostru!

€10.00

Categorii:Invierea Domnului (Pastele), Predici si meditatiiEtichete:, , ,

3 comentarii

  1. Ar trebui să tină toată viața…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Paștele a fost instituit de Dumnezeu când i-a scos pe evrei din Egipt. Ei trebuiau să țină Paștele în fiecare an în data de 14 nisan. În anul 33, era noastră, Domnul Isus Cristos a ținut ultimul Paște împreună cu apostolii.
    Dar atunci a instituit o nouă sărbătoare – comemorarea morții sale de jertfă. Apostolul Pavel ne spune în 1 Corinteni 11:26 că atunci când ținem Cina Domnului, vestim moartea Lui până când va veni El. Deci, creștinii nu trebuie să sărbătorească Paștele, care a fost sărbătoarea națională a poporului evreu, ci trebuie să comemoreze moartea Domnului Isus Cristos.
    Prin moartea Sa, avem posibilitatea să obținem viață veșnică. Ioan 3:16.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: