Iartă dacă te-a supărat cineva, dă din ceea ce îţi prisoseşte


„Iartă dacă te-a supărat cineva,
dă din ceea ce îţi prisoseşte.
De la cine provine ceea ce dai, dacă nu de la el?
Dacă tu ai da dintr-al tău, ar fi pomană,
însă, deoarece dai din al său, nu este decât o restituire! 
Ce ai ce nu ai primit? (1Cor 4,7).
Acestea sunt ofrandele cele mai plăcute lui Dumnezeu:
milos­tivirea, umilinţa, mărturia, pacea, dragostea”.


    Atunci vor tresălta de bucurie toţi copacii pădurilor în faţa Domnului care vine, pentru că vine să judece pământul (Ps 95[96],12-13). A venit prima dată şi va veni în viitor. Acest cuvânt al său a răsunat mai înainte în evanghelie: De acum îl veţi vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 26,64). Ce înseamnă: De acum? Oare Domnul trebuie să vină deja de pe acum, şi nu după aceea, atunci când vor plânge toate popoarele pământului? Există o venire care se verifică deja acum, înaintea celei din urmă, şi are loc prin vestitorii săi. Această venire a umplut pământul. Să nu opunem rezistenţă primei veniri, ca să nu ne temem de cea de-a doua.
    Aşadar, ce trebuie să facă creştinul? Să se folosească de lume, nu să devină sclavul lumii. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă a avea ca şi cum nu ar avea. Aşa spune Apostolul: Fraţilor, timpul s-a scurtat: de acum, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea; cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge; cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum n-ar avea folos, căci chipul acestei lumi trece. Eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji (1Cor 7,29-32).
    Cel care este fără griji aşteaptă liniştit venirea Domnului său. Ce fel de iubire faţă de Cristos ar fi teama că el vine? Fraţilor, nu ne ruşinăm? Îl iubim şi ne temem ca nu cumva să vină! Dar îl iubim cu adevărat sau iubim mai mult păcatele noastre? Ni se impune fără încetare alegerea. Dacă vrem să-l iubim cu adevărat pe cel care trebuie să vină, pentru a pedepsi păcatele, trebuie să urâm din inimă toată lumea păcatului. Că vrem sau nu, el va veni. Nu pentru că nu vine acum, înseamnă că nu va veni. Va veni, dar nu ştim când. Însă dacă te va găsi pregătit, nu-ţi va dăuna faptul că nu ai cunoscut dinainte momentul exact.
    Se vor veseli toţi copacii pădurii. A venit prima dată şi apoi se va întoarce să judece pământul. Îi va găsi plini de bucurie pe cei care la prima sa venire au crezut că el se va întoarce.
    Va judeca lumea cu dreptate şi popoarele în adevă­rul său (Ps 95[96],13). Care este această dreptate şi acest adevăr? Îi va uni cu sine pe aleşii săi, ca să stea alături de el la tribunalul de judecată, dar îi va despărţi pe unii de alţii şi îi va pune pe unii la dreapta, pe alţii la stânga. Ce anume este mai drept, mai adevărat, decât ca cei care nu au voit să fie milostivi, înainte să vină jude­cătorul, să nu aştepte milostivire din partea judecăto­rului? Însă cei care au voit să fie milostivi vor fi judecaţi cu milosti­vire. Li se va spune celor care stau la dreapta: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii (Mt 25,34). Şi le consi­deră merite faptele de milostivire: Căci am fost flă­mând şi voi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau şi aşa mai departe (Mt 25,34-46).
    Apoi, celor care stau la stânga, ce li se va reproşa? Că nu au voit să facă fapte de milostivire. Şi unde vor merge? În focul cel veşnic (Mt 25,41). Această sentinţă teribilă va provoca în ei un plâns amar. Dar ce spune psalmul? Cel drept va fi amintit pentru totdeauna. El nu se va teme de zvonurile rele (Ps 111[112],6-7). Ce sunt aceste zvonuri relePlecaţi în focul cel veşnic, pregătit pentru diavol şi îngerii lui (Mt 25,41). Cel care se va bucura pentru sentinţa bună nu se va teme de cea de con­damnare. Aceasta este dreptatea, acesta este adevărul.
    Sau poate pentru că tu eşti nedrept, judecătorul nu va fi drept? Sau poate pentru că tu eşti mincinos, adevărul nu va fi adevărat? Dar dacă vrei să-l întâlneşti pe judecătorul milostiv, fii şi tu milostiv înainte ca el să vină. Iartă dacă te-a supărat cineva, dă din ceea ce îţi prisoseşte. De la cine provine ceea ce dai, dacă nu de la el? Dacă tu ai da dintr-al tău, ar fi pomană, însă, deoarece dai din al său, nu este decât o restituire! Ce ai ce nu ai primit? (1Cor 4,7). Acestea sunt ofrandele cele mai plăcute lui Dumnezeu: milos­tivirea, umilinţa, mărturia, pacea, dragostea. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le ducem cu noi, şi atunci vom aştepta cu siguranţă venirea judecătorului care va judeca lumea cu dreptate şi popoarele în adevă­rul său (Ps 95[96],13).

Din Comentariul asupra Psalmilor 
al sfântului Augustin, episcop
Ps 95 [96], 14.15: CCL 39, 1351-1353:
Să nu opunem rezistenţă primei veniri
ca să nu ne temem de cea de-a doua venire 

Categorii:Lecturi, Sfântul AugustinEtichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: