Prin ceea ce poruncește,
Dumnezeu se manifestă
ca adevăratul iubitor de oameni.
Nu ne cere lucruri grele sau rele,
ci realitatea cea mai frumoasă:
să-l iubim
și să ne iubim unii pe alții.

(cf. Mc 12,28-34)

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)

²⁸ Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei şi văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”. ²⁹ Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. ³⁰ Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!». ³¹ A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. ³² Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el ³³ şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. ³⁴ Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului