Prea târziu te-am iubit…

Recunosc, a spus David, fărădelegea mea (Ps 50,5). Dacă eu, așadar, o recunosc, tu nu ține cont de ea. Să nu considerăm nicidecum că viața noastră este desă­vârșită și că noi suntem fără păcat. Pentru ca viața noastră să primească elogii, să cerem iertare. Oamenii lipsiți de speranță, cu cât dau mai puțină atenție păcatelor lor, cu atât se ocupă mai mult de păcatele altora. De fapt, ei nu caută să aibă ceva de corectat, ci de criticat. Și pentru că nu se pot scuza pe ei înșiși, sunt gata să-i acuze pe ceilalți. Nu acesta este exemplul de rugăciune și de ispă­șire față de Dumnezeu, pe care ni l-a dat psalmistul, atunci când spune: Recunosc fărădelegea mea și păcatul meu stă pururi înaintea mea (Ps 50,5). El nu era atent la păcatele altuia. Se acuza pe sine, nu arăta gingășie față de sine, ci se examina și pătrundea tot mai adânc în el însuși. Nu avea milă față de sine și, chiar dacă se ruga să fie iertat, nu o făcea cu prezumție.
    Vrei să te împaci cu Dumnezeu? Învață cum să faci pentru ca Dumnezeu să se împace cu tine. Fii atent la ceea ce se citește în același psalm: Pentru că jertfele nu-ți sunt plăcute și, chiar dacă ți-aș aduce, arderile de tot nu te-ar mulțumi (Ps 50,18). Deci, vei rămâne fără jertfă? Nu vei avea nimic de oferit? Nu vei putea să-l împaci pe Dumnezeu cu nici o ofrandă? Ce-ai spus? Jertfele nu-ți sunt plăcute și, chiar dacă ți-aș aduce, arderile de tot nu te-ar mulțumi (Ps 50,18). Continuă, ascultă și roagă-te: Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită și smerită, Dumnezeu n-o dispre­țuiește (Ps 50,19). După ce a respins ceea ce îi ofereai, ai găsit ce să oferi. Tu voiai să oferi, ca părinții tăi, victime ale turmei, care erau numite jertfe. Jertfele nu-ți sunt plăcute și, chiar dacă ți-aș aduce: nu mai accepți, așadar, acele jertfe, și totuși, cauți o jertfă.
    Arderile de tot, spune psalmistul, nu te-ar mulțumi. Prin urmare, dacă arderile de tot nu te mulțumesc, vei rămâne fără jertfă? Nicidecum! Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită și smerită, Dumnezeu n-o disprețuiește (Ps 50,19). Ai ce să oferi! Să nu mergi în căutarea turmei, să nu pregătești ambarcațiuni pentru a străbate mările până în regiunile cele mai îndepărtate, ca, de acolo, să aduci parfumuri. Caută în inima ta ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să fie zdrobită inima. Te temi că va pieri pentru că va fi zdrobită? Ți se spune: Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule (Ps 50,12). Așadar, ca să fie creată inima curată, trebuie zdrobită inima necurată.
    Când păcătuim, trebuie să simțim dezgust față de noi, pentru că păcatele îi provoacă dezgust lui Dum­nezeu. Și pentru că nu suntem fără de păcat, să ne asemă­năm lui Dumnezeu cel puțin în faptul că simțim dez­gust față de păcat, asemenea lui. Într-un aspect vei fi unit cu voința lui Dumnezeu, și anume că ceea ce te dezgustă în tine este ceea ce urăște cel care te-a creat.

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. 19, 2-3: CCL 41, 252-254:
Jertfa mea, Dumnezeule, duhul smerit)