Cine îl alege pe Cristos este mort pentru lume și lumea pentru el. Acesta poartă în trupul său stigmatele lui Cristos, este slab și disprețuit de oameni, dar, din același motiv, este puternic, pentru că puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în slăbiciune. Având această cunoaștere, discipolul lui Isus nu numai că acceptă crucea care îi este impusă, ci chiar se răstignește pe el însuși: Cei care sunt ai lui Cristos Isus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și poftele (Gal 5,24). Au luptat o luptă dură împotriva naturii proprii, pentru ca viața păcatului în ei să moară și să dea spațiu vieții Duhului. În această luptă se cere cea mai mare tărie. Însă crucea nu este scop; crucea este înălțată ca să arate cerul. Nu numai că este semn, dar este chiar armura nebiruită a lui Cristos: toiagul de păstor, prin care divinul David a luptat împotriva blestemăției lui Goliat; cu care Cristos bate puternic la poarta cerului și o deschide. Când vor fi acestea, lumina divină se va revărsa și îi va umple pe toți cei care îl urmează pe Cel Răstignit.
Din lucrarea Scientia Crucis
a sfintei Tereza Benedicta a Crucii, fecioară martiră
(Edith Steins Werke, I, Friburgi in Br. 1983, 15-16:
Celor care cred în Cel Răstignit li se deschide poarta vieții)
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu