Prea târziu te-am iubit…

Există ceva care ne leagă existența și inima pentru totdeauna de o femeie,
de una singură, de mama: viața!
Nimeni nu ar fi putut și nu va putea vreodată să ne dăruiască ceea ce ne-a oferit ea: viața!
Tânără sau bătrână,
plină de virtuți sau de slăbiciuni,
frumoasă sau brăzdată de încercările vieții,
pe pământ sau în cer,
ea a fost, este și rămâne mama.
Această fragilă făptură este și rămâne mama
și trebuie iubită pentru această sublimă minune:
harul de a fi mamă, de a da viață! 

Mereu mi-a fost dragă imaginea unui Dumnezeu care „muncește”, acel Dumnezeu pe care ni l-a revelat Isus Cristos și despre care a spus cu dragoste filială și autoritate divină: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez și eu!”(In 5,17). Ce lucrase? Tocmai vindecase un paralitic, tocmai eliberase un păcătos: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuiești niciodată, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (In 5,14). Un Dumnezeu care este prezent în mijlocul oamenilor și lucrează pentru ei, pentru vindecarea și eliberarea lor. Dumnezeu, Tatăl nostru, lucrează la desăvârșirea noastră.

Dumnezeu lucrează la desăvârșirea omului. Dumnezeu ne vrea mântuiți, liberi de rău, de păcat. În toți Dumnezeu vrea să pună harul său. Pe toți ne vrea desăvârșiți așa cum el este desăvârșit (cfr. Mt 5,48). În noi mai are mult de lucru. Însă într-o singură ființă a făcut lucrurile desăvârșite: mama. Începând, clar, într-un mod excepțional de desăvârșit, cu Neprihănita mamă a Fiului său, preasfânta Fecioară Maria. Apoi cu toate mamele. 

Dumnezeu, prezent în mijlocul nostru, a creat ființe desăvârșite. Este așa de duioasă imaginea unui Dumnezeu care lucrează și „face” o mamă, pregătește o mamă pentru fiecare om. Începând cu Fiul său.  

Când a creat-o pe Sfânta Fecioară Maria, a pus totul în ea, tot ce avea mai bun: a făcut-o desăvârșită. Toată frumoasă! Toată preacurată! Toată plină de iubire! Este atâta duioșie în modul ei de mamă de a spune: „Fiule…” (cfr. Lc 2,48). Atunci Isus era copil. La această duioșie a răspuns cu toată iubirea de la înălțimea Crucii, atunci când a văzut că mama lui a rămas cu el până la sfârșit: „Iată mama”… Mama ta… Mama mea… Mama noastră… Mama tuturor… (cfr. In 19,26-27)

Maria, cu adevărat ființă desăvârșită, femeie frumoasă, mamă. Da, așa sunt mamele: ființe desăvârșite, femei frumoase, făpturi împlinite, binecuvântate. Doar ele au primit harul de a transmite viața și de răspunde la numele de mama.

Mama, acea femeie care este frumoasă nu pentru trupul ei; acea femeie care este puternică nu pentru că este tânără; acea femeie care este iubită nu pentru bunătatea ei; acea femeie care este sclipitoare nu pentru mintea ei; acea femeie care este desăvârșită nu pentru perfecțiunea ei. Mama, o făptură atât de minunată! Necondiționat este cea mai frumoasă făptură, cea mai iubită, cea mai puternică, cea mai strălucitoare. Primul și ultimul cuvânt al creaturilor și al Creației. Cea mai fidelă colaboratoare a Creatorului. 

Există ceva care ne leagă existența și inima pentru totdeauna de o femeie, de una singură, de mama: viața! Nimeni nu ar fi putut și nu va putea vreodată să ne dăruiască ceea ce ne-a oferit ea: viața! Tânără sau bătrână, plină de virtuți sau de slăbiciuni, frumoasă sau brăzdată de încercările vieții, pe pământ sau în cer, es a fost, este și rămâne mama. Această fragilă făptură este și rămâne mama și trebuie iubită pentru această sublimă minune: harul de a fi mamă, de a da viață! 

Cinste, rugăciuni și binecuvântări pentru toate mamele! Necondiționat! Cinste celor care se îngrijesc și trudesc pentru viața pe care o zămislesc! Iar pentru celelalte, pentru cele care suferă despărțirea de copii, rugăciuni, multe rugăciuni pentru inima lor zdrobită! Singur Dumnezeu știe durerea din inima lor și numai el va putea pe deplin să aline suferințele lor și ale copiilor rămași singuri, orfani sau abandonați.

Pentru mamele singure, dar și pentru copiii abandonați sau orfani, Dumnezeu să ne rânduiască pe noi ca îngeri păzitori. Să pună în inima noastră o inimă de mamă, o inimă purtătoare de grijă, o inimă dispusă să piardă totul pentru a îmbrățișa o mamă rătăcită sau pentru a salva viața unui copilul abandonat. 

Revarsă, Doamne, asupra omenirii Duhul tău ca inimile de piatră să devină inimi noi, inimi de carne, inimi de mame. Fă din noi, creaturile tale, mame purtătoare de grijă. Îți mulțumim, Doamne, că ai investit atât de mult în mame: minunat este darul tău făcut omului, fiecărui om. Fii binecuvântat, Doamne, pentru mama. 

Zi de har tuturor mamelor. La mulți și binecuvântați ani, pe pământ și în cer. 

---

Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleópa, şi Maria Magdaléna. ²⁶ Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”. ²⁷ Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!”. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el. (In 19,25-27)

Cuvântul Domnului