Cuvantul vietii

„… şi Iuda Iscarioteanul, cel care apoi l-a trădat” (Mc 3,19).

Nu reuşesc niciodată să citesc sau să ascult această evanghelie, mai ales această frază, şi să nu tresar: „cel care apoi l-a trădat”. …Şi-mi fuge mintea la întrebarea lui Iuda: „Oare eu să fiu, învăţătorule?” „Da, tu eşti!”, i-a răspuns Isus (cf. Mt 26,25).

Oare şi eu să fiu, Doamne? Oare şi noi? Dacă el, cel pe care tu l-ai ales între cei doisprezece, cel care a stat lângă tine zi de zi timp de trei ani, cel care te-a văzut vindecând bolnavi, scoţând diavoli, înviind morţi…dacă el te-a trădat, ce să mai spun atunci eu?! Ce să mai spunem noi, oameni atât de fragili, care ne poticnim la cea mai mică adiere de vânt şi care ne prăbuşim sub povara păcatelor şi slăbiciunilor noastre. Suflete fragile şi sfărâmate ce suntem, cine se va îndura de noi? Cine ne va aduna din toate părţile prin care suntem risipiţi de vicii, de păcate, de gesturi şi vorbe care-l trădează şi pe Dumnezeu şi pe aproapele?!

Dacă s-ar scrie din nou Evanghelia şi ar fi trecuţi toţi cei pe care i-ai ales, ar fi şi numele meu pe acolo. Oare ce ar fi scris legat de el? „…şi Laurenţiu, cel care l-a trădat de mai multe ori”… Poate ar fi şi numele tău… „X sau Y sau Z cel care l-a trădat”… Sau poate la noi ar scrie: „X, ucenicul iubit”… Sau poate… Tu singur, Doamne, ştii cel mai bine.

Domnul meu şi Dumnezeul meu, m-aş ruga acum şi ţi-aş cere harul să nu te mai trădez niciodată. Dar pare atât de greu că tinde spre imposibil. Niciodată într-o viaţă cu atât de multe zile, ore şi minute în care pot desfigura chipul tău prezent în lume şi în fraţii mei?! Nu, Doamne, nu te rog şi nu-ţi cer să nu te mai trădez niciodată. Ci, îngenuncheat înaintea ta, te rog, te implor, dă-mi harul să nu te trădez astăzi. Şi apoi am să te rog la fel şi mâine!

Amin!  

Vineri, 20 ianuarie 2012 

Vineri din saptamâna a 2-a de peste an
Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. *

 

LECTURA I
Nu voi ridica mâna împotriva lui, căci a fost consacrat Domnului prin ungere.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 24,3-21
În zilele acelea, ³ Saul a luat trei mii de oameni, aleşi din tot Israelul, şi a plecat să-l caute pe David şi pe oamenii lui printre stâncile abrupte, pe care numai caprele sălbatice se căţărau. ⁴ A ajuns la nişte stâne de oi care erau lângă drum, în calea lor. Acolo, în apropiere, se afla o peşteră în care a intrat să se odihnească. David însă şi oamenii săi se aflau în peşteră. ⁵ Atunci oamenii lui David i-au zis: „Acum este clipa despre care ţi-a spus Domnul: Îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale şi vei face cu el ce vei voi”. Atunci David s-a ridicat şi, pe nesimţite, a tăiat un colţ din mantaua lui Saul. ⁶Însă după aceea a avut mustrări de conştiinţă că a tăiat o bucată din mantaua lui Saul ⁷ şi a spus oamenilor săi: „Să mă ferească Dumnezeu să fac vreun rău domnului meu, rege consacrat; să mă ferească Dumnezeu să ridic mâna asupra aceluia care a fost consacrat Domnului prin ungere”. ⁸David a dojenit cu asprime pe oamenii săi şi i-a oprit cu străşnicie să se arunce asupra lui Saul. Iar Saul a părăsit peştera, continuându-şi drumul. ⁹ Atunci David s-a ridicat, a ieşit din peşteră şi i-a strigat: „Stăpâne, regele meu!” Saul s-a uitat înapoi; ¹⁰ David s-a înclinat adânc, s-a aruncat la pământ şi a strigat: „Pentru ce asculţi de oamenii care îţi spun: „David îţi vrea răul?” ¹¹ Chiar astăzi au văzut ochii tăi cum te-a dat Domnul în mâinile mele în peşteră. Totuşi n-am vrut să te ucid, te-am cruţat şi am zis: „Nu-mi voi ridica mâna împotriva stăpânului meu, regele, care a fost consacrat Domnului prin ungere. ¹² Uită-te aici, tată, am în mână o bucată din mantaua ta: deoarece am putut s-o tai şi cu toate acestea nu te-am ucis, recunoaşte că n-am nici un gând rău şi n-am păcătuit cu nimic împotriva ta. Tu însă îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa. ¹³ Domnul să fie judecător între mine şi tine şi să-mi facă dreptate; eu însă nu-mi voi ridica mâna împotriva ta. ¹⁴ Spune o veche zicală: „Răufăcătorul săvârşeşte răul”; eu însă nu mi-am ridicat mâna împotriva ta. Pe cine îl persecută regele lui Israel? ¹⁵ Pe cine îl urmăreşte? Un câine mort, un purice?… ¹⁶ Domnul să fie judecătorul nostru; el să judece între mine şi tine, să cerceteze şi să-mi apere cauza să-mi facă dreptate şi să mă elibereze din mâna ta”. ¹⁷ Când David a terminat de vorbit, Saul a strigat: „Oare te aud pe tine fiul meu David?” Saul a început să strige şi să plângă: ¹⁸ „Tu eşti cel bun, nu eu; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău. ¹⁹ Astăzi ţi-ai arătat toată bunătatea faţă de mine: Domnul mă dăduse în mâinile tale, dar tu nu m-ai ucis. ²⁰ Când cineva îl surprinde pe duşmanul său, îl lasă oare să plece în pace? Domnul să te răsplătească pentru binele pe care mi la-i făcut astăzi. ²¹ Acum ştiu cu siguranţă că tu vei fi rege şi că regatul lui Israel va fi trainic sub domnia ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 56,2. 3-4bc.6 şi 11 (R.: 2a)
R.: Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine.
² Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
refugiul meu se află la tine;
la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scăpare
până va trece primejdia. R.

³ Strig către Dumnezeu cel Preaînalt,
către Dumnezeu care mă susţine;
^4bc el să-mi trimită din ceruri ajutorul său,
ca să-i dea de ruşine pe cei care mă prigonesc. R.

⁶ Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule,
slava ta să se întindă peste tot pământul,
⁷ căci bunătatea ta este mai mare decât cerurile
şi fidelitatea ta întrece norii. R.

ALELUIA cf. 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos, iar nouă ne-a încredinţat misiunea de a vesti lumii împăcarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a chemat la sine pe cei pe care i-a ales, ca să fie cu el.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,13-19
În acel timp, ¹³ Isus s-a urcat pe un munte şi i-a chemat la sine pe cei pe care i-a voit şi ei au venit la el; ¹⁴ dintre ei a orânduit doisprezece, care să fie cu el şi pe care – mai târziu – a voit să-i trimită să predice ¹⁵ şi le-a dat puterea de a-i scoate pe diavoli. ¹⁶ Cei doisprezece pe care i-a orânduit erau: Petru, numele pe care i l-a dat lui Simon, ¹⁷ Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui Iacob, cărora le-a dat numele de „Boanerges” – adică „fiii tunetului”, ¹⁸ Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob al lui Alfeu şi Tadeu, Simon Zelotul ¹⁹ şi Iuda Iscarioteanul, cel care apoi l-a trădat.

Cuvântul Domnului