Vă înşelaţi amarnic!

Uneori mă pune pe gânduri modul brusc (poate brutal ar fi prea mult spus!) în care se termină fragmentele evanghelice propuse pentru sfânta Liturghie. De exemplu, astăzi se termină prin cuvintele lui Isus: „Vă înşelaţi amarnic!”. De fiecare dată, în astfel de situaţii, îmi amintesc de cuvintele cuiva care-mi spunea: „Învaţă să gândeşti mereu pozitiv, chiar şi atunci – sau mai ales atunci – când îţi merge rău”. Poate că şi Biserica ar fi trebuit să aleagă pentru sfârşitul pericopelor propoziţii cu happy end, blajine, calme. Poate!… Însă dacă şi acestea ar fi blajine şi (doar) calme cine ne-ar mai trezi?!

E bine că (mai) există cineva în această lume adormită sau poate doar amorţită (politic, economic, moral, spiritual) care veghează şi care îndrăzneşte să strige: „Vă înşelaţi amarnic!”. Ştiţi atât de puţine lucruri despre Dumnezeu, despre înviere, despre viaţa veşnică, despre împărăţia lui Dumnezeu, despre om, despre ceea ce contează cu adevărat. De câte ori în această viaţa, iar pentru unii dintre noi poate chiar de câte ori într-o zi, ni s-ar putea adresa şi nouă Isus cu aceste cuvinte din evanghelia zilei: „Se vede că vă înşelaţi. Voi nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Mc 12,24). Nu cunoaştem, nu-l ştim pe Domnul şi puterea sa şi ne apropiem atât de puţin de Sfintele Scripturi şi de sacramentele care ni-l descoperă. Ne pierdem printre fleacuri şi ratăm esenţialul. Norocul nostru stă în faptul că acest esenţial este o Persoană şi nu un lucru şi nu ne ratează şi el pe noi, ci dimpotrivă, ne abordează, chiar dacă uneori o face într-un mod catalogat de unii „brutal!”.

Ferice de cel care se trezeşte! Ferice de cel trezit de Domnul, de vocea sa, chiar şi de mustrarea sa. Acela va putea spune împreună cu apostolul Paul: „Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a dat o chemare sfântă, întemeiată nu pe faptele mele, ci pe hotărârea şi harul său” (2Tim 1,9). Acela, ascultând Evanghelia, va fi mereu convins de rodnicia şi veşnicia Cuvântului şi va spune împreună cu acelaşi apostol: „Mântuitorul nostru Cristos Isus s-a arătat, distrugând moartea şi făcând să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător. Pentru acest motiv am eu de suferit atâtea! Însă nu mă ruşinez, căci eu ştiu în cine mi-am pus încrederea şi sunt convins că el este destul de puternic ca să apere, până în ziua venirii sale, evanghelia pe care mi-a încredinţat-o”(2Tim 1,10-12).

Inimă preasfântă a lui Isus fă să pătrundă în inimile noastre cuvântul evangheliei ca să ieşim din ignoranţă şi să te cunoaştem şi să te iubim pe tine, Dumnezeul celor vii, şi viaţa veşnică; fă-ne dragă Biserica şi societatea; fă să preţuim persoana şi natura; fă-ne iubitori de oameni şi de viaţa cea adevărată, aşa cum ne înveţi în sfânta evanghelie a ta. Amin.

LECTURA I
Aprinde din nou darul lui Dumnezeu pe care l-ai primit atunci când ţi-am impus mâinile.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,1-3.6-12
¹ Eu, Paul, care prin voinţa lui Dumnezeu sunt apostol al lui Cristos Isus, după făgăduinţa vieţii, pe care o avem în Cristos Isus, ² îţi urez ţie, Timotei, copilul meu preaiubit, har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru. ³ Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia îi slujesc cu o conştiinţă curată, ca şi strămoşii mei, şi mă rog fără încetare, amintindu-mi de tine în rugăciunile mele, ziua şi noaptea. ⁶ De aceea îţi reamintesc: aprinde din nou darul lui Dumnezeu, pe care l-ai primit prin impunerea mâinilor mele. ⁷ Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci un duh de putere, de iubire şi de înţelepciune. ⁸ Nu te ruşina deci să dai mărturie pentru Domnul nostru, nu te ruşina nici de mine, care sunt în închisoare pentru el, ci, ajutat de puterea lui Dumnezeu, ia parte împreună cu mine la suferinţa pentru evanghelie. ⁹ Căci Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, întemeiată nu pe faptele noastre, ci pe hotărârea şi harul său. Acest har ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de începutul veacurilor, ¹⁰ dar acum a ieşit la lumină, căci Mântuitorul nostru Cristos Isus s-a arătat, distrugând moartea şi făcând să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia ¹¹ pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător. ¹² Pentru acest motiv am eu de suferit atâtea! Însă nu mă ruşinez, căci eu ştiu în cine mi-am pus încrederea şi sunt convins că el este destul de puternic ca să apere, până în ziua venirii sale, evanghelia pe care mi-a încredinţat-o.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 122,1-2a.2bcd (R.: 1a)
R.: Ochii mei sunt îndreptaţi spre tine, Doamne.
¹ Către tine îmi ridic privirea,
către tine, care locuieşti în ceruri,
^2a aşa cum privesc ochii slujitorilor
la mâinile stăpânului. R.

^2bcd Aşa cum privesc ochii slujnicei la mâinile stăpânei,
aşa privesc ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru,
până când ne va arăta îndurarea sa. R.

ALELUIA In 11,25a.26
(Aleluia) Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul; cine crede în mine nu va muri în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Domnul nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,18-27
În acel timp, ¹⁸ câţiva saducei – aceştia afirmă că nu este înviere – au venit la Isus şi l-au întrebat: ¹⁹„Învăţătorule, Moise ne-a dat această lege: „Dacă un om are un frate care moare lăsând în urmă o femeie fără copii, atunci s-o ia pe acea femeie în căsătorie, ca să-i lase urmaşi fratelui său”. ²⁰ Erau şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi a murit, fără să lase urmaşi. ²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar a murit şi el, fără să lase urmaşi. ²² La fel şi al treilea, şi nici unul dintre cei şapte n-a lăsat urmaşi. În cele din urmă a murit şi femeia. ²³ La înviere, când vor învia, a cui va fi femeia, căci toţi şapte au avut-o de soţie?” ²⁴ Isus le-a zis: „De aici se vede că vă înşelaţi. Voi nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ²⁵ Cei care învie din morţi nu se mai căsătoresc, ei sunt ca îngerii din ceruri. ²⁶ Cât despre faptul că morţii trebuie să învie, n-aţi citit în cartea lui Moise, despre tufişul care ardea, cum i-a spus Dumnezeu: „Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?” ²⁷ El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi amarnic!”

Cuvântul Domnului