Prea târziu te-am iubit…

Bombardamentul mediatic devine uneori sufocant şi mai ales derutant. Nu mai ştii ce să crezi. Am fost acasă zilele trecute şi bunica m-a întâmpinat cu aceste cuvinte: „E clar! Vine sfârşitul lumii! Nu vezi ce-i fac ăştia Sfântului Părinte”. Mi-a luat ceva timp să încerc să lămuresc lucrurile şi să spun că sfârşitul lumii nu e legat de Sfântul Părinte şi că Suveranul nostru pontif nu ne-a abandonat, ci ne-a dat cea mai profundă lecţie de demnitate şi umilinţă prin decizia sa atât de controversată şi interpretată atât de greşit şi maliţios.

Mă bucur nespus că sărbătoarea de astăzi – Catedra Sfântului Apostol Petru – îmi oferă prilejul de a aminti de momentul în care Cristos îi încredinţează lui Petru cheile împărăţiei şi-l constituie ca stânca pe care va fi construită Biserica sa. Sărbătoarea de astăzi este zi de încurajare, moment de meditare asupra adevărului legat de Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea.

Cine a participat în această zi la sfânta Liturghie a putut asculta aceste cuvinte, potrivite cum nu se poate mai bine pentru aceste zile tulburate de mass-media şi de felul în care interpretează decizia Sfântului Părinte. Iată cum ne-am rugat: „Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, ca nicio tulburare din lumea aceasta să nu ne poată zdruncina, de vreme ce tu ne-ai întemeiat pe stânca mărturisirii de credinţă a sfântului apostol Petru”. Nimeni şi nimic nu trebuie să ne tulbure, dimpotrivă trebuie să stăm uniţi în jurul păstorului nostru invocând asupra lui harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Atitudinea sfântului părinte papa Benedict este dovada unei puteri spirituale interioare cum rar poate fi întâlnită. În anunţarea renunţării la funcţia sa nu este vorba atât despre un drept pe care îl are conform „regulii” Bisericii (aşa cum este scris şi în Codul de Drept Canonic, can. 332,2), ci este mai ales dovada, cum spuneam şi mai sus, umilinţei şi a recunoaşterii limitei. Câţi dintre noi avem curajul ca atunci când, datorită bolilor, suferinţelor şi vârstei, suntem depăşiţi de situaţie şi nu mai putem activa la cote maxime să spunem: nu mai pot?! Cei mai mulţi ne arătăm căpoşi şi ocupăm un loc în care un altul s-ar descurca mult mai bine decât noi. Lecţia sa ne aminteşte că suntem oameni supuşi trecerii timpului şi că trebuie să ne recunoaştem locul, rolul şi timpul în această viaţă.

Şi apoi e total greşită comparaţia între el şi fericitul Ioan Paul al II-lea. Sunt doi oameni extraordinari, dar diferiţi, cu suferinţe diferite, cu o viaţă diferită, doi oameni care provin din medii total diferite. Nu are ce căuta comparaţia aici şi cu atât mai puţin judecata de felul: de ce nu stă să moară „martir” pe scaunul papal?!

Nu de critici, interpretări, mediatizări are nevoie Biserica şi, în mod special, sfântul Părinte Papa Benedic, în aceste zile, ci de rugăciunea şi sprijinul nostru. Haideţi să ne analizăm sincer şi să vedem de câte ori ne-am rugat în aceste zile pentru Păstorul nostru. Putem oferi în acest timp al Postului Mare meditarea căii sfintei cruci; putem oferi renunţările şi faptele noastre bune; dar mai ales putem oferi spovada şi sfânta Împărtăşanie primită în timpul sfintei Liturghii. Jertfa Euharistică e darul cel mai mare şi sprijinul de care Sfântul Părinte are nevoie în aceste zile.

Când privesc la viaţa sfântului părinte papa Benedict al XVI-lea regăsesc în el cuvintele de la prima lectură de astăzi, cuvinte în care ar trebui să se regăsească fiecare păstor: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care v-a fost încredinţată; vegheaţi asupra ei, nu din constrângere, ci cu tragere de inimă, aşa cum o vrea Dumnezeu; nu pentru un câştig josnic, ci cu dăruire; fără a porunci ca nişte stăpâni celor încredinţaţi vouă, ci făcându-vă modele pentru turmă” (1Pt 5,2-3). El este un model pentru turmă, iar acest măreţ gest al său nu trebuie să ne tulbure, ci dimpotrivă să lumineze viaţa noastră ca un exemplu de umilinţă. Sunt sigur că numele său va fi mare peste veacuri atât pentru învăţătura sa teologică, cât şi pentru viaţa sa simplă şi umilă. Câtă bogăţie am primit prin catehezele sale, prin documentele şi scrierile sale. Câtă dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică emană preocuparea sa teologică şi pastorală! Fantastic om! A fost şi este o binecuvântare pentru Biserică pentru că l-a primit. Cine vrea să-i înţeleagă decizia trebuie nu să deschidă televizorul sau să răsfoiască presa, ci să-i citească scrierile sale, mai ales Deus caritas est, Spe savi, Sacramentum Caritatis, catehezele şi nu în ultimul rând opera sa Isus din Nazaret. În aceste zile, mi-am dat seama de asemănarea cu Cristos pe care a atins-o bunul nostru Păstor: prin acest gest de sacrificiu el este Euharstie trăită, vie, jertfă făcută de dragul lui Dumnezeu şi spre binele Bisericii şi al lumii întregi. Aici aveam de-a face cu ceva măreţ, nu cu ceva înfricoşător; aici e o lecţie de umilinţă, nu una de abandonare; aici e vorba de transformarea evangheliei în viaţă până la asemănarea cu Cristos, cel care s-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. Puţini sunt oamenii care au un asemenea curaj şi o asemenea demnitate.

Să nu ne temem şi nici să nu se zdruncine credinţa noastră din pricina celor ce se tot răspândesc în mass-media. Sfârşitul lumii şi al Bisericii nu este aici. Să ascultăm cuvântul Domnului din evanghelia acestei zile: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui” (Mt 16,18). Sublime şi pline de mângâiere sunt aceste cuvinte. Ele trebuie să devină convingerea noastră: cu noi este Dumnezeu şi puterea celui rău nu are cum să ne biruiască. Noi suntem construiţi şi consolidaţi pe stânca de nezdruncinat a lui Petru. În această zi, în vâltoarea provocată de mass-media, noi să înălţăm rugăciunea noastră pentru Biserică şi pentru sfântul părinte papa Benedict al XVI-lea, cântând împreună cu psalmistul şi arătând lumii întregi că nu ne este teamă, că Domnul este de partea noastră şi chiar dacă ar fi să trecem prin valea întunecată nu ne temem de niciun rău:

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
îmi întăreşte sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără.

Amin!

Vineri, 22 februarie 2013 

Vineri din saptamâna 1 din Post
CATEDRA SF. AP. PETRU; Sf. Margareta din Cortona, calug.

 

LECTURA I
Petru, martor al suferinţelor lui Cristos.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 5,1-4
¹ Fraţilor, mă adresez celor care exercită între voi funcţia de prezbiter, ca unul care fac parte dintre prezbiteri, fiind martor al pătimirii lui Cristos şi părtaş la mărirea care se va arăta. ² Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care v-a fost încredinţată; vegheaţi asupra ei, nu din constrângere, ci cu tragere de inimă, aşa cum o vrea Dumnezeu; nu pentru un câştig josnic, ci cu dăruire; ³ fără a porunci ca nişte stăpâni celor încredinţaţi vouă, ci făcându-vă modele pentru turmă. ⁴ Astfel, când se va arăta păstorul suprem, veţi primi coroana nepieritoare a măririi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
² El mă conduce la păşuni verzi
şi mă îndreaptă spre ape liniştite,
^3a îmi întăreşte sufletul. R.

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

⁵ Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

⁶ Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru: pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, ¹³ venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe ucenicii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” ¹⁴ Ei i-au răspuns: „Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi”. ¹⁵ Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” ¹⁶Luând cuvântul, Simon Petru a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. ¹⁸ Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi puterea Celui Rău nu o va birui. ¹⁹ Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Cuvântul Domnului