Toata lumea crestina si iubitoare de devotiuni in cinstea Sfintei Fecioare Maria a auzit ceva despre Medjugorje: unii lucruri minunate, altii povestiri la care au schitat zambete pline de sarcasm si ironie. Insa despre Medjugorje poti vorbi pertinent sau asculta fascinat doar dupa ce ai fost acolo.

Acolo, la Medjugorje, dupa cum mi s-a spus „nu mergi cand vrei tu, ci cand te cheama Ea, Maria, Doamna si Regina Pacii”. Si daca ma gandesc la modul in care am ajuns eu acolo, le dau dreptate: Domnul Isus si Buna Mama s-au folosit de oameni minunati care au facut totul pentru ca eu sa ajung la Medjugorje de Sfintele Sarbatori Pascale.

Scriu aceste randuri plin de entuziasm. Incă nu am ajuns acasa, dar le voi publica imediat ce ajung. Aceste ganduri sunt marturia mea pentru acel loc in care am simtit prezenta lui Dumnezeu. Cei care se asteapta sa vorbesc despre aparitiile Sfintei Fecioare vor fi dezamagiti si se pot opri aici din lectură. Medjugorje nu înseamnă doar apariţiile mult discutate. Medjugorje e mult mai mult. Chiar daca eram acolo in momentul unor aparitii (de exemplu, eram la doar 3-4 metri de vizionara Mirjana in ziua de 2 aprilie, in momentul aparitiei si primirii mesajului lunar), nu acestea au fost punctul culminant.

Acolo nu am vazut si nici nu am cautat senzationalul, insa am simtit din plin harul lui Dumnezeu care lucreaza. La Medjugorie nu am gasit un loc in care Sfanta Fecioara Maria apare oamenilor, ci am gasit ceva mult mai maret. Am gasit un loc in care omul ii apare lui Dumnezeu.

La Medjugorie am gasit locul in care omul se asaza inaintea lui Dumnezeu asa cum este el, cu toate bucuriile si problemele sale. Acolo e locul unde omul isi da intalnire cu Dumnezeu la Sfanta Liturghie, la Spovada, la adoratie, la rozariu.

Sa fii la Medjugorje nu inseamna sa o vezi pe Maicuta Sfanta, ci inseamna mult mai mult. Sa fii la Medjugorje inseamna sa vorbesti cu Dumnezeu si mai ales sa il lasi pe el sa iti vorbeasca, sa iti arate calea vietii, solutiile, iubirea ce ti-o poarta.

La Medjugorje oamenii devin mai buni. Acolo oamenii incep sa iubeasca sacramentele, spovada si sfanta impartasanie: oamenii descopera forta sacramentelor si dupa 30, 40 sau chiar 50 de ani de indiferenta. Acest lucru, redescoperirea lui Dumnezeu si a Bisericii, mi-a atins inima si a umplut-o de lacrimile recunostintei.

Acolo toti invata sa se roage si vezi cum oamenii se indragostesc de sfantul rozariu: acasa pare uneori atat de greu sa spui un rozariu, iar acolo spui cu asa tandrete toate grupele de mistere (4 rozarii). Fascinant! Acolo rugaciunea este exact asa cum trebuie sa fie peste tot: vie, inflacarata, lipsita de orice plictiseala.

Nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce se simte atunci cand misterele rozariului sunt meditate urcand pe Muntele Aparitiilor (Podbrdo). Este incredibil sa simti cum inima ti se umple de iubire si de prezenta Domnului cand urci „muntele Calvarului” -Krizevac, muntele presarat de statiunile de la Calea Sfintei Cruci. Dificultatea muntilor e de neimaginat, dar pelerinii il urca desculti, neobositi, plangand, umplandu-se de speranta. Eu l-as numi muntele iubirii lui Dumnezeu. Acolo iubirea lui Dumnezeu este atat de vizibila. Acolo Dumnezeu gaseste inimile deschise. Acolo Dumnezeu se asaza direct pe suflet si iti vorbeste ca celui mai bun prieten. Acolo Dumnezeu sopteste tandru iar oamenii fac liniste in sufletul lor pentru a asculta ceea ce Domnul si Stapanul le rosteste de la inaltimea crucii sfinte.

La Medjugorje oamenii nu-l descopera doar pe Dumnezeu si pe sfanta Fecioara Maria, ci acolo oamenii se descopera mai ales pe ei insisi si pe cei din jurul lor. Acolo inveti sa iti asculti inima, sa iti cunosti maretia sufletului si limitele trupului. Acolo oamenii sunt invatati sa isi recunoasca cu modestie adevarata lor valoare si locul pe care il au in aceasta lume si in istoria lumii. Acolo este locul unde multi si-au descoperit adevarata vocatie! Acolo nimeni nu se considera mai minunat decat celalalt si fiecare invata ca aproapele si mantuirea lui sunt realitati pe care trebuie sa le slujeasca.

La Medjugorie mi-a placut (si nu e intamplator ca spun acest lucru spre final!) ca preotii sunt iubiti, respectati si toti se roaga pentru ei. Acolo preotului i se aminteste ce este: pastor si calauza pentru semenii lor, un om ales de Dumnezeu pentru binele celuilalt. Preotului i se aminteste mereu ca e ales de Dumnezeu sa poarte in lume iubirea si milostivirea lui Dumnezeu, este ales sa vesteasca tuturor – fara limita de varsta, fara diferente confesionale, fara discrimanare – invierea lui Cristos care a smuls omul din mainile Diavolului.

Da, prin harul Domnului, prin mijlocirea Preacuratei, prin sfintele sacramente, prin preoti, Medjugorje ramane locul care-i smulge Diavolului si Iadului zeci de mii de suflete. Iar acest lucru este cel mai minunat. Superb. Acolo capul sarpelui este zdrobit de calcaiul Fecioarei, acolo Goliat este invins de cei mici cu „pietricelele” indicate de Regina sufletelor noastre: sfanta si dumnezeiasca Liturghie, sfanta spovada, sfantul rozariu, postul, citirea si meditarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Recomand din inima Medjugorje (impreuna cu toate locurile de pelerinaj dedicate sfintei Fecioare Maria!) celor care vor sa isi aminteasca de Dumnezeu, celor care au uitat de sacramente, celor care nu mai stiu sa se roage, celor impovarati de suferinta, celor deznadajduiti. Recomand Medjugorje celor care vor sa se simta imbratisati de Dumnezeu. Si nu in ultimul rand recomand Medjugorje, dar nu singur, ci insotiti de oamenii deosebiti pe care i-am intalnit si i-am avut alaturi in aceste zile minunate.

Insa nu recomand Medjugorje pentru iubitorii de senzational: vor fi dezamagiti! Soarele nu se intuneca sau nu se roteste brusc, nu se aud voci, nu am vazut oameni care sa leviteze, nu am vazut ingeri, nu am vazut-o si nici nu am auzit-o pe Sfanta Fecioara. Dar, cum am si spus deja, ceea ce am trait acolo a fost mai mult decat toate astea. Acolo i-am vorbit eu lui Dumnezeu si am simtit cum ma asculta. Acolo m-am simtit tinut in brate de Dumnezeu: ca la Ierusalim, ca la Lourdes, ca la Roma, ca in Biserica. Acolo am vazut scris pe chipul oamenilor: Dumnezeu exista, eu l-am intalnit.

Acolo, la Medjugorje, am sa ma intorc mereu cu drag, dar nu pentru aparitii sau senzational, ci pentru oamenii simpli, purtatori de Dumnezeu, fiii iubiti ai Preacuratei Fecioare Maria. Amin!

PS. Multumesc celor care mi-au facut posibil acest pelerinaj şi alături de care am trăit momente de har! Dumnezeu sa va binecuvanteze si sfanta Fecioară Maria, Regina Păcii, să ne mijlocească toate harurile de care avem nevoie.

---

---