Ce trebuie să fac pentru a mă mântui?


Maica noastra Maria„Domnilor, ce trebuie să fac pentru a mă mântui?” Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta” (Fap 16,30-31). Nu ştiu dacă avem mereu prezentă această întrebare, însă ea ar trebui să fie mereu în inima noastră. Rostită sau nu, întrebarea aceasta trebuie să facă parte din viaţa noastră. Preocuparea pentru mântuire trebuie să devină felul nostru de a fi. Mai ales că această întrebare este una personală şi cere mereu un răspuns personalizat: eu ce trebuie să fac pentru a mă mântui? Crede!

Când au loc conferinţe, simpozioane etc. şi este lăsat un timp pentru discuţii libere şi pentru intervenţiile auditoriului, mulţi nu pun întrebări din frică. Toţi au întrebări, gânduri, frământări, dar doar unii întreabă, intervin. Nu întrebăm pentru că ne temem să nu punem vreo întrebare greşită sau incomodă. Ne temem de modul nostru de a formula care poate ni se pare neacademic. Ne temem că nu vom primi răspuns. Dar poate cel mai mult ne temem că răspunsul pe care îl vom primi va aduce în viaţa noastră anumite obligaţii. Multe răspunsuri aduc cu sine alte întrebări şi atunci va trebui să dăm şi noi explicaţii. Multe răspunsuri solicită, aşa că mai bine nu întrebăm.

Dar această întrebare – ce trebuie să fac pentru a mă mântui – trebuie să fie pusă indiferent de cerinţele pe care le presupune răspunsul. Iar răspunsul, după cum am văzut, este atât de simplu, dar în acelaşi timp profund: crede! Crede în Domnul Isus! Crede în Isus Cristos şi te vei mântui! Crede în Dumnezeu şi te vei mântui tu şi-i vei atrage spre mântuire şi pe cei din casa ta, pe cei dragi ai tăi. Crede!

Şi de aici gândul îmi fuge spre un alt cuvânt al Scripturii: „Cred, Doamne. Vino în ajutorul necredinţei mele” (cf. Mc 9,24). Oricât de mult am crede, tot avem nevoie de ajutor, tot avem nevoie de mai multă credinţă. Trebuie să ne asociem mereu rugăciunii acestui tată, dar şi rugăciunii apostolilor: „Doamne, Măreşte-ne credinţa!” (cf. Lc 17,5). În inima mea, cuvântul lui Isus trezeşte o mare nelinişte: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!” şi v-ar asculta” (Lc 17,6). Nu am curajul să merg spre un copac şi să-i dau această poruncă. Mi-e teamă că nu m-ar asculta. Mi-e teamă că nu am credinţă nici măcar cât un grăunte de muştar. Mi-e teamă şi de aceea simt nevoia să mă rog fără încetare pentru mai multă credinţă. Ştiu că atunci când par puternic, atunci sunt de fapt foarte slab, cel mai slab. În încercări, nu pentru prima dată, mă dovedesc om mic şi cu puţină credinţă, vrednic de dojana lui Cristos. Când simt că mă scufund întind mâna cu disperare spre el şi-i strig: „Doamne, salvează-mă”. Iar el mă prinde de mână, mă ridică, mă fixează cu privirea şi-mi spune: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?”. Dar acum sunt în braţele lui şi… mi-e bine, sunt în siguranţă. Am impresia că aş putea muta şi munţii din loc. Acum ştiu sigur, sunt convins că atunci când îl privesc pe Cristos pot să spun împreună cu ucenicii: „Cu adevărat tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. (cf. Mt 14,28-33).

Şi aş mai adăuga un singur lucru: credinţa este întotdeauna însoţită de bucurie. Unde lipseşte bucuria, acea fericire interioară, acolo şi credinţa dă semne de oboseală, de slăbiciune sau de inexistenţă. Iată ce ne spune astăzi Scriptura: „Atunci (apostolii) au făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, lui şi tuturor celor care trăiau în casa lui. 33 Iar el, luându-i la sine chiar în acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi a fost botezat el şi toţi ai săi. 34 Apoi i-a invitat la el pe Paul şi pe Sila, a pus masa şi împreună cu toată casa au trăit din plin bucuria că au crezut în Dumnezeu” (Fap 16,32-34).

Aceasta este misiunea noastră: să trăim din plin bucuria că am crezut în Dumnezeu. Acest lucru trebuie să-l căutăm în această zi: credinţa care ne duce la mântuire în viaţa de apoi şi ne dă puterea de a ne bucura pe acest pământ. Astăzi trebuie să lăsăm să se vadă în viaţa noastră bucuria de a fi creştin.

Cel mai bine ne învaţă acest lucru sfânta Fecioară Maria, ea care a crezut tot ceea ce Domnul i-a spus prin îngerul Gabriel. Ea este cea care ne invită şi pe noi să cântăm astăzi: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu”. Maica speranţei şi a bucuriei noastre, roagă-te pentru noi, mijloceşte pentru noi la Domnul Isus Cristos. Amin.

Marţi, 7 mai 2013 

Marti din saptamâna a 6-a a Pastelui
Ss. Roza Venerini, calug.; Ghizela, regina; Anton Pecierskij, pustnic

LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta.

Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, 22 în oraşul Filipi, mulţimea s-a ridicat împotriva lui Paul şi a lui Sila; autorităţile au poruncit să fie despuiaţi de hainele lor, pentru a-i bate cu vergi. 23 După ce i-au frânt în bătăi, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească cu grijă. 24 Acesta, pentru a împlini porunca primită, i-a închis în încăperea cea mai dinăuntru şi le-a strâns picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi-i cântau lui Dumnezeu, iar ceilalţi deţinuţi ascultau. 26Deodată, a avut loc un cutremur puternic de pământ ce a zguduit temeliile închisorii. În acelaşi timp s-au deschis toate uşile şi le-au căzut lanţurile. 27 Trezindu-se din somn, gardianul a văzut că porţile închisorii erau deschise şi, crezând că deţinuţii au fugit, a scos sabia ca să se sinucidă. 28 Însă Paul a strigat cu glas puternic: „Să nu-ţi faci nici un rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Gardianul a cerut o lumină şi, tremurând din toată fiinţa, a alergat înăuntru şi s-a aruncat la picioarele lui Paul şi ale lui Sila. 30 Apoi i-a scos afară şi i-a întrebat: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru ca să mă mântuiesc?”31 Iar ei i-au zis: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui tu şi casa ta”. 32 Atunci au făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu, lui şi tuturor celor care trăiau în casa lui. 33 Iar el, luându-i la sine chiar în acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi a fost botezat el şi toţi ai săi. 34 Apoi i-a invitat la el pe Paul şi pe Sila, a pus masa şi împreună cu toată casa au trăit din plin bucuria că au crezut în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 137,1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a)
R.: Tu mă asculţi, Doamne, când strig către tine.
sau
Aleluia.
1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele mele.
2a Îţi cânt înaintea îngerilor,
mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău pentru bunătatea şi fidelitatea ta,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce a început în mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale. R.

ALELUIA In 16,7-13
(Aleluia) Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul;
el vă va învăţa în întregime adevărul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă nu mă voi duce, Apărătorul nu va veni la voi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 5 „Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci? 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a copleşit inima. 7 Totuşi vă spun adevărul: Este în folosul vostru ca să mă duc; căci dacă nu mă duc, Apărătorul nu va veni la voi, iar dacă mă duc vi-l voi trimite. 8 Când va veni va da pe faţă greşeala lumii cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine; 10 cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu şi nu mă veţi mai vedea; 11 cu privire la judecată, pentru că stăpânul acestei lumi a fost  judecat.

Cuvântul Domnului

Decalog pt Anul credintei

Categorii:Luna mai, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară MariaEtichete:, , ,

6 comentarii

  1. Parinte, am mai spus odata si ma repet ca dumneavoastra parca cititi gindurile oamenilor. De multe ori ma intreb cita credinta am, de multe ori mi-e frica de ispite, de incercari ale vietii. Bunul Isus ma cunoaste si stie cit pot duce, de aceea in orice incercare gasesc mereu ajutor la EL.
    Si eu, ca multi alti, cred in Dumnezeu, caut sa-mi fac datoria de crestin, dar de multe ori imi pun intrebarea: oare e destul pentru a ma mintui?!
    De aceia il rog pe bunul Isus sa-mi intareasca credinta si sa ma ajute sa stau aproape de EL.
    Amin.
    Multumesc

    Apreciază

  2. Va multumesc din suflet!

    Apreciază

  3. Foarte interesant articol, am mai citit blogul si imi dau seama ca aveti un blog de suflet. Sper sa nu gresesc, mult succes!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: