Prea târziu te-am iubit…

Cine va rămâne statornic până la sfârșit, acela se va mântui!

„De fiecare dată când suportăm neliniști și necazuri, acestea constituie pentru noi un avertisment și, în același timp, un mijloc pentru a ne corecta. Nici Scriptura nu ne promite pace, siguranță și liniște; ba chiar Evanghe­lia nu ne ascunde necazurile, neliniștile și scandalurile. Însă asigură că cine va rămâne statornic până la sfârșit acela va fi mântuit (Mt 10,22). De la primul om nu am avut nici un bine, ba chiar am moștenit moartea și blestemul, de care Cristos trebuia să ne elibereze.
De aceea, să nu ne plângem și să nu murmurăm, fraților. Ne pune în gardă și Apostolul, spunând: Unii
dintre ei au murmurat și au fost nimiciți de șerpi (cf. 1Cor 10,10). Fraților, ce fel de suferințe noi și neo­biș­nuite îndură neamul omenesc în timpurile noastre, pe care să nu le fi îndurat părinții noștri? Putem noi afirma că îndurăm așa de mult și atâtea necazuri pe care ei au trebuit să le îndure? și totuși, vei găsi oameni care se plâng de timpurile lor, convinși că numai timpu­rile trecute au fost frumoase. Dar să fim siguri că, dacă aceștia ar putea să ajungă în perioada strămoșilor, tot s-ar plânge. Dacă tu consideri bune acele timpuri care au fost, este tocmai pentru că acele timpuri nu sunt ale tale.
Din moment ce ești liber de blestem, din moment ce ai deja credință în Fiul lui Dumnezeu, din moment ce deja ai fost inițiat și instruit în Sfintele Scripturi, nu văd cum poți să mai gândești că Adam a avut parte de timpuri mai bune. și părinții tăi au purtat moștenirea lui Adam. Chiar lui Adam i s-a spus: În sudoarea feței tale vei mânca pâinea și vei munci pământul din care ai fost luat; spini și mărăcini îți va produce (cf. Gen 3,19.18). Iată ce a meritat, ce a primit, iată ce i-a impus judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Deci pentru ce mai crezi că timpurile trecute au fost mai bune decât ale tale? Ia bine aminte că de la primul Adam și până la omul de astăzi nu se întâlnește altceva decât muncă, sudoare, spini și mărăcini. Oare a venit potopul asupra noastră? Au venit asupra noastră timpuri așa de grele de foamete și de războaie, ca odinioară, așa încât să justifice plân­gerea noastră împotriva lui Dumnezeu din cauza timpu­lui prezent?
Gândiți-vă, deci, ce fel de timpuri erau acelea. Auzind sau citind istoria acelor fapte, oare nu am rămas îngro­ziți? De aceea, avem mai curând motiv să ne bucurăm decât să ne plângem de timpurile noastre”.

Textul este luat din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. Caillau-Saint-Yves 2, 92: PLS 2, 441-442)