Pentru mine astăzi este un „pic” de sărbătoare. Această pentru că în calendar stă scris „Sfinţirea Bisericii din Lateran”. Eu stau într-un colegiu care se „cheamă” Lateran, învăţ într-o universitate care poartă acest nume, dar, mai presus de toate, în fiecare zi (da, în fiecare zi, uneori chiar de două-trei ori pe zi!) trec prin această măreaţă bazilică Lateran, fie pentru a ajunge la şcoală, fie când mă întorc de la şcoală spre casă. Aşadar, am toate motivele să spun că astăzi este sărbătoare. Şi când zic măreaţă, îmi pare rău că nu am la dispoziţie decât câteva fotografii (pe care sper să reuşesc să le ataşez), dar sigur se pot vedea mai multe pe net şi, mai ales, mulţi pot veni sau au fost deja la Roma şi au văzut-o în toată splendoarea ei.

Istoria spune că lucrurile au stat cam aşa. În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, până atunci reşedinţă imperială, împreună cu împrejurimile acestui palat. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima, ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor (Basilica del Santo Salvatore). Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în diverse locuri din bazilică se întipărite aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput” – „mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”.

Să nu uităm că atunci când vorbim despre această consacrare publică suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului care religie a Imperiului Roman (380). Era într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

În secolul al XII-lea – şi pentru faptul că în ea se afla atunci (acum este lângă ea) cel mai vechi baptisteriu din Roma, biserica a fost dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, de unde şi numele de astăzi Sfântul Ioan din Lateran.

Este bine de ştiut că pentru mai bine de zece secole papi au avut reşedinţa lor în apropierea acestei bazilici şi că între zidurile acestui măreţ edificiu s-au desfăşurat zeci (poate chiar sute) de concilii, dintre care şi cinci concilii ecumenice (în anii 1123, 1139, 1179, 1215, 1512).

Bazilică şi Catedrală a Romei este unul din primele semne vizibile ce dă mărturie despre victoria creştinismului asupra păgânismului occidental şi totodată este şi o măreaţă mărturie despre martirii din primele secole ale creştinismului. Pentru noi cei care o putem vedea astăzi într-o nouă splendoare ea rămâne un semn şi un simbol al templului spiritual care trebuie să fim fiecare din nou, o locuinţă a Duhului Sfânt, şi totodată este un semn de preamărire a celui care s-a făcut trup, a trăit, a murit şi a înviat pentru noi: unicul şi sfântul nostru Mântuitor, Isus Cristos. Lui să-i fie slavă în veci de veci!

Doar câteva fotografii (făcute într-o trecere prin bazilică), dar sper să reuşesc să revin cu unele mai reuşite. 🙂