Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Încă un gând în fața unei lecturi atât de dureroase

Posted by Paxlaur pe 18/11/2015

Mama Maria si Pruncul IsusGândul de la sfânta Liturghie de astăzi mi-a rămas la acest fragment din prima lectură: „Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul!” (2Mac 7,20). Este atât de multă durere în acest fragment, chiar dacă este acoperit de speranța vieții veșnice!

Este greu să privești cum moare cineva străin. Cu atât mai greu este să privești moartea unui prieten, a unei rude. Însă când vine vorba de fii și părinți este teribil! Și unde mai punem că au fost șapte fii, toți uciși în aceeași zi, „într-o singură clipă”… Câtă durere în fața morții! Câtă durere pentru sute de mame în aceste zile! Câtă nevoie are omenirea acum de îngeri mângâietori, de oameni care știu să consoleze, care știu să îmbrățișeze. Și mamele au nevoie de mame în aceste zile, să fie ținute în brațe, să fie alinate.

Și merg mai departe cu gândul și văd că și Biserica este o mamă, o mamă care suferă când își pierde fii. O teribilă suferință încearcă inima de mamă a Bisericii în fața fiilor morți, în fața copilașilor pe care nu reușește să-i salveze, să-i primească în sânul ei, să-i mântuiască și să-i crească spre fericirea din lumea aceasta și, mai ales, din viața veșnică. Biserica este mamă și suferă împreună cu întreaga umanitate pentru fiecare om mort, pentru fiecare fiu care moare!

Și Biserica are nevoie să fie mângâiată în durerea ei. Și este atât de consolator gândul că și Biserica are o mamă, sfânta Maria. În aceste zile Preacurata, Maica îndurerată, mângâie Biserica ce-și plânge fii și-i încurajează pe cei rămași în viață. În aceste zile dureroase Maria ni-l arată pe Isus, zicându-ne: „Faceți tot ce vă va spune”. Cuvintele lui sunt pentru toți, creștini sau nu, calea spre o lume mai bună, calea spre pace!

Lecturile din această zi le puteți citi aici: Lecturile zilei și un gând

Anunțuri

2 răspunsuri to “Încă un gând în fața unei lecturi atât de dureroase”

  1. angela said

    Mare adevar: nimic nu se compara cu durerea unei mame care isi pierde fiii. Si cu atat mai dureros, aceasta mama isi priveste fii in timp ce sunt ucisi.
    Credinta ei pura in Dumnezeu o intareste, pentru ca stia ca indiferent de ce se intimpla cu fiii ei nu avea nici o putere in fata regelui manios.
    Cit de slaba este credinta mea in comparatie cu acea femeie! Nici nu vreau sa ma gindesc la durerea si chinul ei.
    Multumesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: