Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Maria, semn de speranță sigură și de mângâiere: „iată, fac toate lucrurile noi”!

Posted by Paxlaur pe 09/12/2015

„Bucură-te, o, plină de har,
Domnul este cu tine” (Lc 1,28).

Stema cardinalului Adam Joseph MaidaPe drept cuvânt se spune că trăiești zeci de ani cu o persoană și tot nu ajungi să o cunoști în totalitate. Mereu rămâne loc pentru ceva nou, pentru o surpriză, mai mult sau mai puțin plăcută. În relația dintre persoane rămâne mereu ceva necunoscut, rămâne mereu o fărâmă de mister. Putem spune aceste lucruri și gândindu-ne la Neprihănita Fecioară Maria pe care o sărbătorim astăzi. Deși o sărbătorim de foarte multe ori într-un an de zile, deși unii au devoțiuni săptămânale sau zilnice, rămâne mereu ceva ascuns din misterul ei de fecioară și mamă, rămâne mereu ceva de descoperit.

Poate că trăind într-un oraș cum este Roma înțelegem mai bine ce înseamnă noutatea unui loc pe care deși îl frecventezi nu ajungi niciodată să-l cunoști în totalitate: mereu descoperi ceva nou într-un muzeu, într-o operă de artă, într-o biserică/bazilică. De exemplu, mulți dintre noi am intrat de zeci (sute?) de ori în biserica San Vitale, dar nu știu câți dintre noi am observat sau am făcut caz de cele două steme de la intrarea în Biserică. Una aparține papei Francisc, iar cealaltă, care cred că este acolo de peste 20 de ani, aparține cardinalului american Adam Joseph Maida, cardinal titular al acestei biserici din 1994. Pe această stema se pot citi cuvintele: Facere omnia nova – A face toate lucrurile noi, a înnoi totul. Este un text cu origini în Apocalipsul sfântului Ioan: „Cel care șade pe tron a zis: „Iată, le fac pe toate noi” (Ap 21,5).

Cei care au văzut filmul lui Mel Gibson, Pătimirile lui Cristos, își amintesc cu siguranță că aceste cuvinte răsună din gura lui Cristos pe drumul Calvarului, atunci când este îmbrățișat de îndurerata sa mamă. Pe drumul crucii Domnul s-a oprit pentru o clipă ca să se lase îmbrățișat de scumpa sa mamă, Maria, iar prin ea să îmbrățișeze omenirea întreagă și toată suferința. Privirile lor duioase s-au întâlnit, iar inima zdrobită de durere a mamei și inima înflăcărată de iubire a Fiului s-au contopit într-o singură bătaie spre mântuirea lumii. Astăzi trebuie să răsune în inima noastră cuvântul Domnului: „Mamă, privește! Fac toate lucrurile noi! Fac o lume nouă! Eu pentru aceasta am venit și m-am născut: ca toți să aibă viață și să o aibă din plin. Mamă, suferințele și moartea aceasta nu vor fi spre pierdere, ci spre înviere! Lasă acum să se împlinească cele spuse de profeți și toți vor vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Și așa cum s-a ridicat după prima sa cădere, acum Cristos se desface delicat din îmbrățișarea mamei sale. Vrea să meargă până la capăt, vrea să-și poarte crucea deși chipul său rănit are nevoie de ajutor, de vindecare, de sprijinul mamei. Câtă durere în acest moment al Calvarului. Câtă suferință în inima mamei, în inima tuturor mamelor care privesc neputincioase spre fiii lor aflați în suferință.

„Iată, le fac pe toate noi! Iată, vă invit să le facem pe toate noi, să înnoim fața pământului”, ne spune Cristos în ziua de sărbătoare a Maicii sale. Să ne lăsăm călăuziți în sărbătoarea de astăzi de aceste cuvinte care ne introduc în misterul Neprihănitei Zămisliri. Maria a fost prima înnoită, prima care s-a bucurat de acest har prin Cristos și în Cristos, harul de a fi o făptură nouă, de a fi o făptură frumoasă în totalitate, de a fi „fecioara Neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoșesc” cum ne învață Conciliul al II-lea din Vatican (LG 59) preluând învățătura papei Pius al IX-lea. Maria a fost făptura perfectă, o făptură frumoasă…

Toți cred că ne-am rugat sau am cântat sau am ascultat acest imn cel puțin o dată: Toată frumoasă eşti Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine! Tu, eşti slava Ierusalimului; tu eşti bucuria lui Israel; tu eşti cinstea neamului nostru; tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor. O, Marie, o, Marie! Fecioară preaînţeleaptă, Maică preaîndurată. Roagă-te pentru noi, mijloceşte pentru noi, la Domnul Isus Cristos!

Toată frumoasă ești Marie! Această frumusețe totală, integrală, desăvârșită a Mariei suntem chemați să o medităm în această zi. La 8 decembrie 1854 fericitul Pius al IX-lea, prin bula dogmatică Ineffabilis Deus a afirmat că a fost „revelată de Dumnezeu doctrina care susține că preafericita Fecioară Maria a fost păstrată, printr-un har și un privilegiu special de la Dumnezeu atotputernicul, grație meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, neatinsă de nici o pată a păcatului strămoșesc, din prima clipă a zămislirii ei” (DS 2803). În acest document ni se spune încă de la început că Dumnezeu a ales din veșnicie o Mamă Fiului său, o Mamă pe care a iubit-o cu o iubire unică mai presus de orice altă creatură. Dumnezeu a ales o Mamă pe care a copleșit-o cu totalitatea darurilor și pe care a făcut-o curată, ferită de orice pată. Maria este atât de plină de nevinovăție și de sfințenie că nici măcar nu ne putem imagina ceva mai mare, în afară de Fiului ei, Isus, și nimeni nu va putea pricepe niciodată în totalitate acest mister în afară de Dumnezeu însuși.

Privind la această creatură perfectă, ne dăm cu ușurință seama că suntem în fața unui mister care s-a realizat în Maria, Maica Bisericii, bucuria lui Israel și cinstea neamului nostru. Acest mister, această femeie înveșmântată în stele și toată frumoasă ne-a adunat și ne invită la sărbătoare. Suntem adunați ca să medităm și să ne rugăm în prezența celei care deține în sfânta Biserică locul cel mai de seamă după Cristos și care este, în același timp, cea mai apropiată de noi, cum descoperim în același document conciliar, Lumen gentium la numărul 54. (Chiar astăzi se împlinesc 50 de ani de la terminarea Conciliului al doilea din Vatican și cu siguranță nu este o coincidență în alegerea făcută de papa Francisc pentru deschiderea anului jubiliar al milostivirii).

O creatură perfectă, toată frumoasă, dar… concret, cine este Maria pentru noi? Ce reprezintă ea pentru noi?

Pentru a înțelege cine este Maria pentru noi, vă invit să privim la Neprihănita Fecioară Maria nu atât din unghiul și viața noastră, cât mai ales din perspectiva relației dintre ea și Dumnezeu și a dragostei ei față de omenire, față de oameni.

A. Să vedem mai întâi relația ei cu Dumnezeu: cine este Maria pentru Dumnezeu?

Este atât de multă pasiune în această relație dintre Dumnezeu și Maria. Evanghelistul Luca surprinde atât de bine detaliile iubirii dintre Dumnezeu și Maria: îngerul a fost trimis într-o localitate precisă, bine determinată, la o femeie logodită cu un bărbat numit Iosif, iar numele fecioarei  este Maria. Fiecare detaliu ne indică pregătirea amănunțită, perfectă, a celei care avea să devină „Născătoare de Dumnezeu”, mama lui Isus din Nazaret.

Maria este apoi „cea plină de har”. Îngerul nu-i spune: „Bucură-te, Marie”, ci ”Bucură-te o, plină de har!” Bibliștii spun că este singurul loc unde cel interpelat de înger nu este chemat cu numele său. Această imagine a Mariei plină de har este superbă și bogată în semnificație. Este plină de har, deci nu încape nimic din ceea ce ar putea fi pată, păcat, rău… Totul în ea, în viața ei este har. Este o imagine superbă și în același timp o atenționare pentru noi toți: când nu suntem plini de har, când nu suntem în stare de har sfințitor, lăsăm spațiu păcatului.

Maria este cea care a aflat har la Dumnezeu și se află mereu în prezența sa: „Domnul este cu tine!… Ai aflat har la Dumnezeu!” Acest har este subliniat și de apostolul Paul în cea de a doua lectură: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui!”. Întâi pe Maria și apoi pe noi, prin Cristos și în Cristos, Dumnezeu ne-a ales să fim sfinți și neprihăniți. Suntem chemați să tindem la perfecțiunea ei, suntem chemați să reînnoim lumea noastră, toate „lucrurile” din viața noastră. Este o chemare, o vocație!

Și nu în ultimul rând avem prima lectură pe care o putem citi ca pe o rescriere a creației și a căutării omului. Acum Dumnezeu caută din nou omul, dar un om care să asculte, care să împlinească voința sa. Dumnezeu caută un om și-l găsește într-o femeie din Nazaret, în Maria „cea plină de har”. Primul om spune: „M-am ascuns… pentru că nu am ascultat! Sunt gol!”. În timp ce Maria spune: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”.

Iată cine este Maria pentru Dumnezeu: cea plină de har, slujitoare și ascultătoare fidelă. Dar noi? Noi cine suntem pentru Dumnezeu? Putem să ne imaginăm și să spunem: „Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu la Roma sau la Bacău sau la Iași sau la București sau oriunde vrem noi și intrând a spus: … …”. Ce a spus??? Cam cum ni s-ar adresa îngerul nouă? Cum suntem noi în fața lui Dumnezeu? Suntem plini de har? Ne-ar striga „Bucură-te” sau mai degrabă ar striga: „Unde ești? Ce-ai făcut? De ce te-ai ascuns?”. Cine suntem noi pentru Dumnezeu? Să lăsăm să răsune în inima noastră cuvintele: „Iată, fac toate lucrurile noi” și în felul acesta, la începutul acestui an jubiliar, să înnoim imaginea noastră înaintea lui Dumnezeu, să devenim făpturi noi, pline de har, asemenea Mariei.

B. În al doilea rând trebuie să vedem cine este Dumnezeu pentru Maria.

Același evanghelist Luca ne dezvăluie acest lucru din dialogul Mariei cu îngerul. Pentru ea Dumnezeu este cel atotputernic, pentru care nimic nu este imposibil. Dumnezeu este realitatea cea mai vrednică de încredere, de credință. Fecioara Maria realizează în modul cel mai desăvârşit ascultarea credinţei. În credinţă, Maria a primit vestirea şi făgăduinţa aduse de îngerul Gabriel, crezând că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Lc 1, 37; cf. Gen 18,14) şi dându-şi consimţământul: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Lc 1, 38). Elisabeta a salutat-o: „Fericită cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de la Domnul” (Lc 1, 45). Pentru această credinţă, toate generaţiile o vor proclama fericită (cf. Lc 1,48). (CBC 148).

Pentru Maria el este Dumnezeul pe care-l iubea și căruia i se ruga. Putem să ne imaginăm, ținând cont de prefigurările Mariei din Vechiul Testament, că Neprihănita Fecioară i se adresa Domnului în rugăciune asemenea Iuditei:

„Doamne, forța ta nu stă în mulțime
Nici puterea ta în cei ce sunt puternici.
Căci tu ești Dumnezeul celor umili,
ești ajutorul celor mici,
apărătorul celor slabi,
ocrotitorul celor părăsiți
și mântuitorul celor fără de speranță!
Da, da! Dumnezeul părintelui meu
și Dumnezeul moștenirii lui Israel,
stăpânul cerului și al pământului,
creatorul apelor și regele întregii tale creații,
ascultă rugăciunea mea!” (Iud 9,11-12)

Sau prin cuvintele Esterei: „Eu am auzit, din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că pe toți cei care își găsesc plăcerea în tine îi eliberezi, Doamne, până la sfârșit… Eliberează-ne din mâna dușmanilor noștri; întoarce plânsul nostru în veselie și durerea noastră în bucurie… Vino, Doamne, arată-te, Doamne” (cf. Est 5,17).

Iată cine este Dumnezeu pentru Maria: cel atotputernic, cel vrednic de toată încrederea, cel căruia i se ruga și-i cerea să i se arată, să o ajute, să o sprijine.

Pentru noi cine este Dumnezeu? Câtă credință avem în el, în atotputernicia lui, în providență, în modul lui de a veghea asupra lumii, asupra noastră, asupra familiei noastre? Cum ne rugăm? Avem noi curajul, credința de a spune în orice situație: „Pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Fie mie după cuvântul tău, Doamne… facă-se voia ta!”? Avem această credință, acest curaj? Să lăsăm să răsune din nou cuvântul lui Cristos: „Iată, fac toate lucrurile noi” și să înnoim imaginea noastră despre Dumnezeu. El este Domnul nostru, este Atotputernicul, este demn de toată încrederea. Iar în mod cu totul deosebit, începând și parcurgând Anul Jubiliar al Milostivirii, să trăim Milostivirea Tatălui, să vedem în Dumnezeu acel samaritean milostiv de care avem nevoie și să devenim și noi milostivi asemenea Tatălui.

C. Și nu în ultimul rând, pentru a pătrunde în inima acestei misterioase femei pline de har, Neprihănit zămislită, trebuie să vedem cine sunt oamenii pentru Maria, relația dintre Maria și oameni. Oare cum ne privește Maria?

Amintindu-ne de graba cu care pleacă spre verișoara sa Elisabeta pentru a o sluji, pentru a-i fi alături (cf. Lc 1,39), putem spune că ea ne privește mereu cu dorința de a ne sluji, dispusă să urce munți și să străbată văi pentru a ne ajuta și pentru a ni-l purta pe Mântuitorul. Maria nu este doar „slujitoarea Domnului”, ci și slujitoarea omului, mereu gată să ajute, să slujească.

Mai mult, ea este sfătuitoare, Maica bunului sfat și mijlocitoarea noastră. Să ne amintim ce a făcut și cum a intervenit în favoarea oamenilor, cum le-a salvat sărbătoarea amenințată să fie distrusă de lipsa vinului (cf. In 2,1-11). În acest fragment găsim testamentul ei lăsat omenirii, lăsat nouă spre binele tuturor: „Faceți tot ce vă va spune!” (In 2,5). Conciliul al doilea din Vatican învață plin de curaj spunând că la nunta din Cana Galileii, îndemnată de compătimire, Maria „a determinat prin mijlocirea sa începutul minunilor lui Isus-Mesia” (LG 58).

Însă mai presus de toate, Maria ne este mamă. La picioarele Crucii Cristos ne-a oferit ei ca fii și ne-a oferit-o nouă drept mamă pentru totdeauna. Este mama noastră, în toată puterea și profunzimea semnificației și sensului acestui cuvânt, acestei realități. Avem o mamă perfectă în Maria, o Mamă care ne iubește și căreia nu putem să-i reproșăm niciodată nimic tocmai pentru că este perfectă, neprihănită, fără nicio pată.

  
Spuneam la început că ni se poate întâmpla să trăim lângă persoane sau să vizităm locuri și să nu observăm chiar totul, să ne scape anumite detalii sau să le descoperim abia târziu. Legat de Sfânta Fecioară Maria la picioarele crucii, putem să ne bucurăm de un alt privilegiu în această Biserică (San Vitale, Roma) și să descoperim că aici este locul unde Dumnezeu face toate lucrurile, toate inimile noi. Trebuie să privim și să acceptăm că nu este întâmplător că în stânga îl avem pe Isus Răstignit și în dreapta pe Neprihănita Fecioară Maria (imaginile de mai sus). Aici, în biserică, sunt din nou puși față în față, ca pe Calvar. Iar noi suntem între ei… trecem și trăim printre ei. În calvarul nostru de fiecare zi răsună cuvintele: „Iată, mama ta”. Să ne amintim că pe cruce Cristos a rostit cuvinte de o însemnătate enormă pentru noi care deseori cădem în disperarea singurătății, a părăsirii, a fricii. Primul cuvânt rostit de Cristos răstignit a fost: „Tată…!” (cf. Lc 23,34). Apoi de la înălțimea aceleeași cruci a răsunat: „Fiule, iată mama ta” (cf. In 19,27). Să nu uităm niciodată însemnătatea acestor două cuvinte rostite de Cristos: tată și mamă. Ele sunt forța noastră, curajul nostru de a învinge răul și de a reînnoi totul.

Când nu ne regăsim forța de a ne reînnoi viața, de a face „lucrurile” noi, de a învinge teama să ne amintim că pe Calvar a fost semnat decretul înfierii și avem pentru totdeauna un Tată atotputernic și o Mamă perfectă. Nu suntem singuri în suferințele noastre. Să iubim să venim la biserică, să intrăm în biserică și să ne găsim aici liniștea, siguranța. Să ne așezăm cu drag la picioarele lui Cristos răstignit și să o simțim pe Maria Preacurata cum ne îmbrățișează plină de dragoste. Aici, între Cristos răstignit și brațele Mariei, simțim protecție, mijlocire, iubire, mântuire… Aici este liniștea inimii noastre, forța de a înnoi viața și faptele noastre.

Este adevărat că trăim timpuri pline de dificultăți, că mulți par hotărâți să ne fure liniștea și siguranța, punând în viața noastră teroare, disperare, teamă. Sunt mulți cei care vor să ne facă să ne simțim orfani, singuri, neputincioși și plini de teamă. Să ne amintim că înainte de a încerca cu noi, au încercat cu alții, cu oameni deosebiți cum era, de exemplu, episcopul nostru martir Anton Durcovici. El este unul dintre oamenii recenți care ne ajută să înțelegem că nu suntem orfani. Ca episcop şi-a ancorat viaţa şi tot apostolatul pe dumnezeiasca Euharistie şi pe marea sa iubire faţă de Maica Domnului, faţă de Inima ei Neprihănită. Era convins și spunea mereu „împreună cu Isus şi Maria voi învinge toate greutăţile spre slava lui Dumnezeu şi pentru veşnica mântuire a sufletelor”.

Cu puţin înainte de a fi arestat, într-o predică pe care preasfinţitul Anton a ţinut-o în Câmpulung-Muscel, spunea aceste cuvinte pe care vă invit să le întipărim în inima noastră dacă vrem să înnoim viața noastră și să fim împreună cu Maria, persoane pline de har, martori autentici ai lui Cristos: „Cei care cred în prezenţa personală a lui Isus Cristos în Sfânta Euharistie, sunt de neînţeles şi de neiertat dacă nu-şi potrivesc viaţa cu credinţa lor; mai mult, ei dau sminteală celor străini de credinţă, care ne judecă nu atât după vorbele, cât mai ales după faptele noastre”.

Să ne potrivim viața după credința pe care o avem. Să ne potrivim viața după Euharistie. În același timp, să o imităm în credință, umilință și slujire pe Neprihănita Fecioară Maria. Să ne potrivim viața după credința pe care o avem în Domnul și încrederea pe care o avem în „Maria, semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (LG 68). Dacă nu ne potrivim viața după credința mărturisită, dăm sminteală celor din jur, celor care nu cred și celor slabi în credință. Dăm sminteală! Să nu ne mulțumim să o avem pe Maria ca mamă, mamă perfectă, ci să trăim și noi ca fii, să ne simțim fii. Să fim dornici de a fi copii care tind spre perfecțiune, care își trăiesc crezul, care își întrupează credința. Să fim plini de dorința de a înnoi viața noastră, în mod deosebit în acest an dedicat Milostivirii Divine

Închei cu o rugăciune rostită de episcopul Martir Anton Durcovici în catedrala din Iași la 22 august 1948, un fragment din rugăciunea de consfințire a Diecezei de Iași către Inima Neprihănită a Mariei:

Preasfântă Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu și mama noastră preaiubitoare… fii totdeauna în mijlocul nostru cu harul ceresc și cu binecuvântările tale, cu bunătatea și ocrotirea ta de mamă. Fă ca în această dieceză (și în viața noastră) să rămână mereu tare și nezdruncinată credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în tine, neprihănita și preasfânta, precum și în Biserica Sfântă Catolică, împreună cu capul ei văzut, Sfântul Părinte papa, urmașul lui Petru și locțiitorul lui Cristos pe pământ. Menține tu pururi trează și sporește în sufletul credincioșilor nădejdea în bucuriile netrecătoare și veșnice. Cu văpaia inimii tale aprinde în inimile noastre flacăra iubirii de Dumnezeu și a iubirii de oameni, potolește cu puterea ta ura și vrajba dintre frați. Vino în ajutorul nostru (Fecioară Neprihănită) ca să ne supunem cu răbdare creștinească la ostenelile muncii și la toate încercările vieții; fii apărătoarea noastră în toate primejdiile și ispitele, fii călăuza noastră, ca să nu ne abatem nicicând din calea poruncilor lui Dumnezeu și ale sfintei Biserici. Amin!

Marţi, 8 decembrie 2015 

Marti din saptamâna a 2-a din Advent
† NEPRIHANITA ZAMISLIRE; Sf. Narcisa, fc.
Gen 3,9-15.20; Ps 97; Ef 1,3-6.11-12; Lc 1,26-38

LECTURA I
Voi pune duşmănie între tine şi femeie.
Citire din cartea Genezei 3,9-15.20
După ce Adam a mâncat din pom, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiinţele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”. 20 Şi omul a dat femeii sale numele de Eva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3c-4 (R.: 1a)
R.: Cântaţi Domnului un cântec nou, pentru că a făcut lucruri minunate!

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3c Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

LECTURA A II-A
Ne-a ales în Cristos mai înainte de întemeierea lumii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-6.11-12
Fraţilor, binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, 4 întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui! În iubire 5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după placul voinţei sale, 6 spre lauda gloriei harului său cu care ne-a copleşit în Fiul său preaiubit. 11 În el, în care am fost chemaţi, am fost rânduiţi de mai înainte după planul aceluia care lucrează toate după hotărârea voinţei sale, 12 ca noi, care mai dinainte am sperat în Cristos, să fim spre lauda gloriei sale.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 1,28a.42b
(Aleluia) Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei! (Aleluia)

EVANGHELIA
Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38
În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”

Cuvântul Domnului

 

Anunțuri

2 răspunsuri to “Maria, semn de speranță sigură și de mângâiere: „iată, fac toate lucrurile noi”!”

  1. angela said

    SFINTA MARIE MAMA NOASTRA ,ROAGA-TE PENTRU NOI CEI PACATOSI.
    AMIN .
    Multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: