Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Credinţa ca descoperire şi admirare a planului lui Dumnezeu despre familie

Posted by Paxlaur pe 19/03/2016

Simbolul credinteiLuând parte la viaţa şi misiunea Bisericii, care ascultă cu religiozitate cuvântul lui Dumnezeu şi-l proclamă cu tărie120, familia creştină împlineşte îndatorirea sa profetică ascultând şi vestind cuvântul lui Dumnezeu şi devine astfel, progresând zi de zi mai mult, comunitate care crede şi evanghelizează.

Şi soţilor şi părinţilor creştini li se cere ascultarea în credinţă121: sunt chemaţi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, care le aduce minunata noutate – vestea cea bună – a vieţii conjugale şi familiale, înzestrată de Cristos cu sfinţenie şi cu putere de sfinţenie. Într-adevăr, numai prin credinţă ei pot descoperi şi admira cu mulţumire demnitatea cea mai mare la care i-a chemat Dumnezeu, care a voit să înalţe Căsătoria şi familia, constituindu-le semn şi loc al legământului de iubire dintre Dumnezeu şi oameni, dintre Cristos Isus şi Biserică, mireasa sa.

Însăşi pregătirea la Căsătoria creştină este un itinerar al credinţei, pentru că este ocazie privilegiată ca logodnicii să descopere şi să adâncească credinţa primită la Botez şi hrănită cu educaţia creştină. Sub acest aspect ei recunosc şi aleg liber vocaţia de a trăi urmarea lui Cristos şi slujirea împărăţiei lui Dumnezeu în viaţa de Căsătorie.

Momentul solemn al credinţei soţilor este cuprins în celebrarea sacramentului Căsătoriei, care, în natura sa profundă, înseamnă proclamarea, în Biserică, a veştii bune despre iubirea conjugală. Este cuvântul lui Dumnezeu, care „descoperă” şi „împlineşte” planul înţelept şi plin de iubire, pe care Dumnezeu îl are faţă de soţi, introduşi la participarea tainică şi reală la însăşi iubirea lui Dumnezeu pentru omenire. Dacă în sine celebrarea sacramentală a Căsătoriei înseamnă proclamarea cuvântului lui Dumnezeu, întrucât există protagonişti şi celebranţi, ceremonia trebuie să fie o „profesiune de credinţă” făcută în Biserică şi cu Biserica, cu comunitatea celor ce cred.

Această profesiune de credinţă cere să fie pregătită în cursul vieţii şi să fie trăită de soţi şi de familie: Dumnezeu i-a chemat pe soţi „la” Căsătorie şi continuă să-i cheme „în” Căsătorie122. În mijlocul faptelor vieţii şi cu faptele vieţii, cu greutăţile, problemele şi evenimentele existenţei de toate zilele, Dumnezeu vine la ei, le arată şi le propune exigenţele concrete ale participării lor la iubirea lui Cristos faţă de Biserică, în raport cu situaţia particulară – familială, socială şi eclezială – în care se află.

Descoperirea şi ascultarea faţă de planul lui Dumnezeu trebuie să se facă „împreună” de către comunitatea conjugală şi familială prin experienţa umană a iubirii trăite în spiritul lui Cristos între soţi, între părinţi şi copii.

Pentru aceasta, aşa cum este cu marea Biserică, la fel mica Biserică domestică, familia, are nevoie să fie mereu şi intens evanghelizată: de aici decurge datoria familiei creştine de a educa mereu pe copii în credinţă.

(din Familiaris consortio, nr. 51)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: