Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Rugăciunea familială

Posted by Paxlaur pe 27/03/2016

Purutatea si gingasia iubirii si a rugaciuniiBiserica se roagă pentru familia creştină şi o educă, pentru a trăi în generoasă coerenţă cu darul şi misiunea preoţească primite de la Cristos, marele preot. În realitate, preoţia Botezului primită de toţi creştinii, preoţie trăită în Căsătoria-sacrament, constituie pentru soţi şi pentru familie baza vocaţiei şi misiunii preoţeşti, pentru care faptele existenţei lor zilnice se transformă în „sacrificii spirituale plăcute lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Cristos”149. Iar aceasta se întâmplă nu numai cu celebrarea sfintei Euharistii şi a altor sacramente şi cu jertfa de sine însuşi lui Dumnezeu, ci şi cu viaţa de rugăciune, cu dialogul rugător cu Tatăl ceresc prin Isus Cristos şi cu Duhul Sfânt.

Rugăciunea familială are caracteristicile sale specifice. Este o rugăciune făcută în comun, soţ şi soţie împreună, părinţii şi copii împreună. Comuniunea rugăciunii este rodul acelei comuniuni dăruite de sacramentul Botezului şi Căsătoriei. Membrilor familiei creştine li se pot aplica în mod deosebit cuvintele cu care Cristos Domnul a făgăduit prezenţa sa: „Adevăr zic vouă: dacă doi dintre voi se vor aduna pe pământ pentru a cere ceva, Tatăl meu care este în ceruri, le va da. Pentru că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, eu sunt în mijlocul lor”150.

O astfel de rugăciune are drept conţinut original însăşi viaţa de familie, care în toate circumstanţele este interpretată ca vocaţie a lui Dumnezeu şi este transpusă în viaţă ca răspuns filial la apelul lui Dumnezeu în toate împrejurările vieţii: bucurii şi dureri, speranţe şi tristeţe, naşteri şi aniversări, aniversarea căsătoriei părinţilor, plecări, îndepărtări îndelungate şi întoarceri, alegeri importante şi decisive în viaţă, moartea persoanelor iubite… înseamnă intervenţia iubirii lui Dumnezeu în istoria familiei, aşa cum trebuie să însemne şi momentul favorabil pentru rugăciuni de mulţumire, de cerere şi de încredinţare plină de încredere a familiei în braţele Tatălui comun din ceruri. Apoi demnitatea şi responsabilitatea familiei creştine ca Biserică domestică pot fi trăite numai cu ajutorul necontenit al lui Dumnezeu, care va fi dăruit, fără îndoială, dacă va fi cerut cu umilinţă şi încredere în rugăciune.

(din Familiaris consortio, nr. 59)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: